.Eu sunt Niklaus Mikaelson. Niklaus,este numele pe care tatăl meu mi l-a dat..deci spune-mi Klaus.
Am 1,000 de ani.. Sunt un vampir original..Un hibrid.Locuiesc în New Orleans,oraş pe care,eu şi fraţii mei l-am construit.Oh,da,fraţii mei.Suntem 5. Eu,Klaus..Rebekah,Elijah,Kol şi Finn. Finn nu prea a fost de acord cu tot ce fac eu,pe aici,aşa că a trebuit să îi înfig un pumnal în inimă.Lăsând durerea fratelui meu trădător,pot să spun că familia noastră începe să se înţeleagă mai bine.E o singură parte proastă.O vreau pe Rebekah moartă.Nu cu un pumnal în inimă.Aia nu e suferinţă,aia e alinare.
M-a trădat,şi-a bătut joc de mine,m-a vândut şi a încercat să mă omoare,deşii,ştia.Eu sunt autoritatea supremă în această familie.
Eram acum 436 de ani,în New Orleans şi pe la spatele meu,propria mea soră îmi punea la cale moartea.Am aflat asta destul de târziu,dar mi-a fost de ajuns.Iar Marcel.. Mi-a făcut aşa mare plăcere să-i scot inima şi să scurg tot sângele din ea,picătură cu picătură..Doar că nu am timp de ei acum. Damon,a venit mai devreme la mine,să mă anunţe că o anumită fată,mă caută. Poate are şi ea intenţii sinucigaşe ca Rebekah?
-Măi să fie! Caroline Forbes la mine în casă! Cărui fapt să-i datorez această minunată şi totuşi neaşteptată onoare?
-Lasă glumele,Klaus.Am nevoie de ajutorul tău.
Să mă gândesc.Nu.
Chiar dacă e ea blondă,şi frumoasă şi deşteaptă..Şi puternică..Şi plină de lumină nu înseamnă că eu,marele Lord Niklaus trebuie să mă las îngenunchiat de ea.
-Nu.
-Cum adică nu mă? Elena are nevoie de ajutor!
În acel moment Damon a intrat în camera,respectiv biroul în care stăteam.
-Klaus! Te rog! Să mergem s-o ajutăm!
-Lasă arbaleta jos,Pocahontas.Ia spune,love,ce a păţit?
-Un..Vârcolac a muşcato,e la vechea plantaţie cu Stefan.
Opa,asta a fost o sclipire pe faţa lui Damon.El şi Elena erau împreună,din câte ştiu eu,deşii am un dezinteres total pentru aşa ceva.
Am mers la casa de la plantaţie,era ca o scenă de treatru..Cum puteam să lipsesc? Stefan şi Elena,când ea e pe patul de moarte,în loc să-l sune pe Damon? Totul mi-a stârnit curiozitatea.
Când am intrat în casă ea şi Stefan erau pe canapea.Abia fusese muşcată,aşa că..De ce să lăsăm lucrurile să aibă o întorsătură atât de bună mereu? Întunericul cuprinde chiar şi cele mai pure inimi,nimeni nu scapă de el.
-Klaus! Dă-i sângele tău,te rog!
Stefan era complet disperat,şi totuşi,chiar credea că totul e aşa de uşor?
-Nu.O să-i dau sângele meu când o să aibă nevoie de el.
-CUM adică nu are nevoie!!?? Moare!
Aici a trebuit să o contrazic pe micuţa Caroline.Elena era încă în prima fază.Muşcătura era abia făcută.Aşa că..Ne mai putem distra puţiin,nu?
-Fiţi atenţi toţi la mine.Când ghicitoarea mea o să fie dezlegată,Elena o să primească tot ce are nevoie.
-Serios,Klaus? Poţi măcar odată să termini şi să fii serios?
-Caroline,love,ascultă şi rezolvă.Când o uşă nu este o uşă?
-Când e un pitic de grădină călare pe un unicorn verde.Hai frate,sper că glumeşti,a spus Damon.
I-am făcut cu ochiul şi am ieşit din casă.Mă gândesc să merg la bar,poate e Kol pe acolo.Cel puţin el este amuzant,nu ca adunătura asta de lipitori.
Ce minunat,în loc să dau de fratele meu,am dat chiar de domnul Taylor. Chiar simţeam nevoia să-i scot inima cuiva şi să-i pun iubita să o mănânce.
-Măi,măi.Dacă nu este chiar hibridul meu eşuat.
-Ce vrei Klaus?Credeam că ai depăşit chestia asta.Nu mai vreau răzbunare.Lasă.mă.
Cine a spus ceva de răzbunare? Deja îmi venea să râd.
Să ne gândim puţin.Eu vreau să mă răzbun pe Rebekah,iar Taylor este iubitul ei.. Ce satisfacţie mai mare să am decât să îl torturez pe Tay?
Zis şi făcut.L-am dus în vechea temniţă,unde tatăl meu obişnuia să mă ţină cu săptămânile.Cât o să reziste oare Taylor..Aici..Jos?Şi dacă facem jocul şi ai interesant..De ce nu o iau şi pe Elena?Să aibă parteneră de suferinţă.
