Capitolul 2

52 1 1
                                    

A sosit si ziua mutarii. Toti prietenii mei venisera sa isi ia ramas bun. Eu eram trista ca trebuie sa ii parasesc. [...]
Dupa vreo 3 ore am ajuns la Constanta. Cand am vazut unde ne-am oprit nu imi venea sa cred. Era blocul unde stateau Muntenii. Ma rog Vlad ca fratele lui Cristi nu e asa de important. Stateam pe aceeasi scara cu el, acelasi etaj. Nu imi venea sa cred! Si ca sa fie ziua si mai frumoasa cat timp parintii mei se dusesera la masina sa ia bagajele, eu eram cu telefonul in mana (trimiteam mesaje)  o secunda mai tarziu era pe jos deoarece un baiat imi daduse peste mana. Eu eram pregatita sa ii zic vreo doua dar cand imi ridic privirea il vad pe....Vald Munteanu!!!!! Imi venea sa lesin.
Eu:Omg! Vlad Munteanu!!
El:Imi pare rau! Nu am vrut sa iti dau peste mana. Cred ca te cunos. Ne-am mai intalnit?
Eu:Nu cred. Eu te stiu de pe youtube.
El:Deci sa inteleg ca esti o fana. Sau o admiratoare?
Eu:O admiratoare. Cred ca ma stii de pe youtube. Poate numele de Maria iti spune ceva.
El:Tu esti Maria N?
Eu:Da. Logic. Mai exista o Maria N pe youtube??
El:Nu.
Acel moment este stricat in momentul in care parintii mei urca.
Eu:Mi-a facut placere sa vorbim. Poate facem o colaborare vara asta.
El:Da. Cu siguranta. Uite numarul meu:07********

Vlad MunteanuUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum