PRIZIONERĂ

4 0 0
                                    

Era din ce în ce mai mult de mers pe jos, mă dureau picioarele. Vroiam să mă opresc dar dorința de-ai demasca era prea puternică. Dintr-odată se oprise.
Mă aflam în fața unei uși de 2m iar în spatele acesteia era un hol de două ori mai mare de cât ăsta.
Pășeam cu grijă pe covorul roșu, hm..comic! Ușile se trânteau în spatele nostru iar pe mine mă treceau fiorii la fiecare pas.
Pereții erau plini de draci împăiați, mesele erau toate pline de borcane cu ochi de draci, cozi, dinți.. Înfricoșător! Puteam fii eu în locul lor.

Mă descoperise. Încercam să fug, să mă zbat ca să scap, dar era totul în zadar. Eram prizoniera lor. Nu-mi venea să cred că după ce am făcut pentru el, m-a trădat!
Și pentru ce? Pentru un amărât de blestem. Ahr..
La ce bun să mă zbat? Aici putrezesc!
- Ajutorr...
- Degeaba te zbați! Nu mai striga după ajutor. Nu o să te audă nimeni. Se auzi vocea răgușită a lui Conerr.
- Conerr! Dă-mi drumul! Nici măcar nu te cunosc.

Și așa mă lasă să țip ca o nebună până rămâneam fără voce.
Nemernicul..!

GARDA DE CORP A REGINEI: PARTEA 2.Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum