Viata mirobolanta a lui Viorel

Capitolul 1 : Prima zi cu peripetii

Hei, buna. Eu sunt Viorel. Un om foarte increzator in fortele proprii. Numele meu se trage de la instrumentul pe care il iubesc, numit vioara. Am hotarat sa va impartasesc intr-o carte peripetiile mele de zi cu zi . Sper sa va placa.

Astazi ma trezesc ca un zmeu pentru ca stiu ca am multa treaba de facut cu elevii mei iubiti. Of, dragii de ei. Imi fac dezmortirea de dimineata in vreo 5 minute si gonesc in graba spre bucatarie unde imi pregatesc micul dejun. Sunt foarte atent la ce mananc, asa ca astazi spre exemplu am mancat paine cu unt. Un deliciu culinar deosebit. Dar ce vorbesc eu azi, in fiecare zi mananc paine cu unt de dimineata. Am auzit ca face bine la oase pentru ca stiti voi.. hi.. hi. Trebuie sa am o musculatura buna atunci cand cant la vioara. Ma imbrac in graba si imi iau cravata mea favorita cu picatele. Am auzit la televizor ca picatelele aduc noroc. Plec, dar nu inainte de a o trezi pe scumpa mea mama. De stiut ca locuiesc cu mama iar eu am 56 de ani dar sunt un spirit tanar si efervescent. Astazi a fost o zi mai grabita pentru ca in mod normal, o trezeam pe mama cu Sonate de Bach la vioara.

Iau masina grabit pentru ca nu vreau sa imi dezamagesc elevii intarziind. Intr-un final, ajung si in statie ca sa cobor dar vai! Fix cand am pus piciorul sa cobor, am auzit un tanar de 27 ani cred, vorbind spurcat la telefon. Am vrut sa ii zic un HEI raspicat dar nu am mai avut curajul cand s-a intors cu fata..Mi-am indesat bine palaria pe cap si am inceput sa fug cat ma tineau calcaiele. Desigur ca nu a durat mult aceasta fuga pentru ca totusi sunt batran dar gestul conteaza. In drum spre scoala, am dat fuga la o patiserie foarte draguta. Am comandat tacticos o Dobrogeana care costa 3 lei dar nu aveam fix 3 lei, ci doar 5 lei la mine. Am plecat imediat de acolo pentru ca nu vreau sa fiu batjocura lor daca nu au sa imi schimbe si sa ramana cu restul. 2 lei sunt o gramada de bani si nu imi permit sa ii pierd mai ales ca sunt profesor. Poate cu alta ocazie. In drumul necontenit spre scoala, stomacul imi chioraia cu putere si ma simteam nefericit. Am hotarat sa nu ii dau crezare si sa nu il bag in seama. Intr-un fericit final am ajuns si la scoala. In caz ca nu stiti la ce scoala imi desfasor activitatea, numele ei este : George Enescu.
In timp ce fug din ce in ce mai repede pe holul principal in drum spre clasa mea, mustata imi transpira din ce in ce mai intens. Stiu ca daca ma opresc si imi sterg transpiratia cu Manseta sau o batista, imi voi dezamagi iubitii mei elevi si voi intarzia. Fug din ce in ce mai puternic...toata fuga asta a durat cam 3-5 secunde.. Stiti voi :) Sunt un spirit tanar dar picioarele nu tin cu mine.
Ajung in final la clasa si deschid imediat usa cu cheia. Of doamne..ma dor toate dar macar am ajuns la timp. O, STAI. Am ajuns cu doua ore inainte sa inceapa cursurile. Prostutul de mine. Macar am timp sa imi studiez pentru a imi clarifica menuetul de Boccherini. Din oarecare motive, elevii imi dau mesaje ca nu pot participa azi la curs pentru ca au intervenit niste probleme. Citez : 
- Buna ziiua. Azi nu o sa vin ca am o problema inportanta. Tre sa merg cu matusa mea la dentist ca isi scoate ceva. Sa nu puneti absentza ca vin data vitoare. Larevedereeeee.
Intr-adevar.. acest copil vrea sa isi sustina matusa sa la dentist. Foarte empatici elevii mei.
Totusi, din pacate azi nu a venit nimeni la ora de Muzica de camera. Nici macar cvartetul meu favorit. Sigur maine vor veni.
Dupa toate aceste ore de studiu intens, pe la ora 6 ma gandesc sa plec dar nu inainte de a le canta si plantelor care din pacate au avut geamul inchis toata ziua si nu au auzit vioara. Ele erau pe cealalta parte a geamului, adica afara. Macar azi am salvat niste suflete importante. Imi strang lucrurile, inchid lumina, inchid deasemenea usa si ma grabesc pe holul principal. Nu vreau sa ma vada niciun profesor sau elev. Sunt foarte rusinat ca nu am facut nici o ora cu elevii si nu vreau ca vreun profesor sa rada de mine. NU VREAU SA FIU BATAIA DE JOC A NIMANUI.
Plec iarasi grabit, ies pe poarta scolii dar BADIGARDUL  ma saluta. Cum as putea sa fac una ca asta? Cum pot eu sa il salut inapoi? Eu nu am facut nimic astazi care sa ajute scoala. Sunt o rusine!!! Dar nu pot nici sa nu il bag in seama. Poate odata se supara pe mine si imi pune piedica. Ce o sa faca mamicuta mea fara mine?!?!?!? Mi-am luat inima in dinti si i-am spus : 
-Nu, te rog!
BADIGARDUL se uita ciudat la mine si nu intelesese de ce am zis acel lucru. Of doamne. Am dat cu bata-n balta. Ma grabesc grabit in graba spre autobuz, ma urc in el, cert un copil care sta asezat pe scaunul celor cu dizabilitati si ma pun pe scaun chicotind. Asta ar fi una dintre bucuriile batranetii. Ajung acasa mort de obosit. Nici nu mai iau pijamalele si ma bag direct in pat dar dintr-o data, de dupa usa mama striga : Viorelus draga! Canta-mi si mie hora aia de la Si minor. Enervat ma ridic imediat din pat si strig : 
MAMA!!! Ti-am spus de atatea ori sa nu te mai uiti pe taraf. Acolo is toti incultii. AIA NU E MUZICAA! SUN LA AZIL SA TE IEIE DACA MAI ZICI ODATA DE MANELE. Spiritele se linistesc pana la urma si se sfarseste totul, cantandu-i muzica mea indragita, cea CLASICA.