Dear Best Friend

79. Da

Cu o privire usile se deschid.

Nu atingi nimic.

Nu lasi urme.

Sunetul pasilor tai pe pavajul rece este singura dovada ca existi.

Patrunzi in camera mare decorata in stil gotic cu mii de nuante de rosu si zambesti.

Iti freci mainile si te asezi in genunchi.

Mangai podeaua rece si deodata totul se preschimba.

Rosul terifiant se transforma in cel mai pur alb si frigul ce intra pe geamurile odata sparte pare ca fuge acum cat mai departe.

Asta ai facut tu.

Ai intrat in inima mea fara sa lasi dovezi, doar un sunet indepartat de pasi care sa imi aduca aminte cat de usor te-am lasat sa intri. Mi-ai facut inima sa se repare si i-ai permis caldurii sa intre fara sa ma intrebi si pe mine ce vreau.

Ceea ce nu stii tu insa este ca atunci cand degetele tale au parasit pavajul cald frigul a reusit sa intre iarasi.

Si, in timp ce tu ieseai din camera inchizand usa dupa tine ca o pecete, inima mea se transforma din nou intr-o darapanatura.