INCOMPLEȚI (Vechea Hell)

Prolog - Hell

Hell

Sunt atent la drum și bat cu vârful degetelor în volan după remixul de la radio. În ciuda lipsei mele de talent în ceea ce privește cântatul, tot drumul de la aeroport spre centrul orașului am fredonat la nesfârșit una dintre melodiile trupei „Nickelback". Încerc să găsesc cât mai multe activități care să-mi alunge starea de plictiseală, dar să-mi potolească și gândurile.

Din clipa în care avionul a aterizat, am simțit puțină presiune pe umerii mei și tot felul de probleme mi-au umbrit conştiinţa.

Nu ştiu de când am devenit un nostalgic, dar e cert că acord prea multă atenție unor nimicuri care îmi consumă energia interioară.

Dintotdeauna am iubit să conduc, dar Brooklyn este un oraș așa de atipic, că deja m-am plictisit și nu am depășit nici măcar o sută de kilometri. Când intri în oraș, te fură imaginea mulțumii agitate și a clădirilor înalte, dar undeva, mult mai în adâncul acestuia, observi adevărata față a districtului. Cazinouri în fața cărora se află oameni băuți, escorte de lux, care bag mâna în foc că nu au vârsta potrivită să presteze servicii sexuale, oamenii ai străzi care plimbă cărucioare pline cu gunoi și foarte multă lume tristă.

Asta e doar o parte din fața orașului pe care reușești s-o vezi, vizitându-l. Păcat că, odată ce ajungi să stai mai mult de două-trei ore aici, realizezi că nimic nu e ceea ce pare la prima vedere și fiecare om are o poveste de spus.

, escortele sunt aceleași femei care își vând propriul trup pe bani, iar etichetele care sunt puse pe capetele acestora sunt neschimbate, chiar dacă povestea lor nu este cunoscută. Nimeni nu va vedea că, dincolo de imaginea bețivului care își vomită stomacul pe la colțuri, se află un om care și-a pierdut familia într-un accident groaznic sau că fata care-și aruncă sutienul în miez de noapte în fața tuturor o face pentru că are o mamă alcoolică și o soră mai mică, bolnavă.

Printre cei care aleg să-și facă viața astfel există și persoane care nu au avut alte variante.

Judecata celor din jur, nu

spune nimic despre cine

ești tu în interior.

Oftez și în cap îmi revine motivul pentru care mă aflu aici și anume, să-mi cunosc mama. Să aflu de ce a ales să dispară din viața mea timp de aproape paisprezece ani. Când aveam vârsta de patru ani, ai mei au decis că e timpul ca drumurile lor să se separe; din tot ce mi-a povestit tata, a existat un singur proces pentru custodia mea, câștigat de el.

Tata nu a vrut să vorbească despre motivele care au dus la divorț, rezumându-se de fiecare dată la un: nu ne-am înțeles, așa că am luat-o pe căi diferite. Nu am cerut prea multe detalii, fiindcă ceea ce m-a interesat pe mine cu adevărat era de ce mama mea nu m-a vizitat măcar o dată după ce au pus punct relației lor.

Imediat după proces, au căzut de acord că ea poate veni de câte ori vrea în vizită la mine. Ba chiar tata i-a dat opțiunea să mă ia la ea în weekenduri, iar dacă eu ajungeam să îmi doresc să petrec mai mult timp cu ea, el n-ar fi fost împotriva stabilirii unei legături între noi doi. Tot ce îl interesa era să-mi continui studiile în California sub supravegherea lui și a tutorilor pe care îi angaja.

Când Hell va simți nevoia să vină la tine, eu nu voi avea nimic împotrivă, dar nu-mi pot obliga copilul să stea la tine, atât timp cât el nu-și dorește asta.

Cam astea au fost cuvintele tatei, parte dintr-o discuție avută cu mama, când i-am reproșat că el nu-i permite să vină la mine. Problema era că nu aveam de unde să știu dacă voiam sau nu să stau la ea, timp cât ea nu mă chema niciodată. Simțeam că indiferența pe care o manifesta față de mine era un mod de a mă respinge.