Cel ce ma urmareste

Iluzia/Demoul meu

Bun ora de mate s-a terminat,era pauza mare,sau cum mai spun amici mei,clipa cea mai asteptata in infern,sau  cliba cea mai buna la scoală.
Eu eram in fata clasei mele si ma uit pe geam la un amic pe care am vrut sa-l salut,deodata simt cum niste gheare lungi si reci mă invaluiau ,simteam mâinile osoase si mirosul de putrefactie si parca simt cum imi trece o suflare rece ca gheața pe ceafă,simt cum imi pune mâna pe umar,as vrea sa ma intorc dar imi este prea teama sa ma intorc,dar am fost salvat de clopotel la propriu,pentru prima oară in viață am fost fericit ca s-a sunat,fiindca atunci cand s-a sunat acea chestie a disparut ,dar inainte am auzi:
,,Am sa te prind eu Neitan,Cândva"
Bun ce s-a intamplat in pauză m-a ingrozit atat de tare ca am simtit ca lesin.
S-au terminat orele,a sosit însfârșit clipa pe care o asteptam toți de când ne-am trezit de dimineață.
Am ajuns acasa si m-am gandit sa îi spun mamei ce se întâmla,fiindca numai puteam tine totul în mine.
I-am povestit mamei tot ,iar ea mi-a zis ca nu exista asa ceva si ca totul in mintea mea,ea mi-a spus sa nu ma mai gandesc la asta fiindca imi face rau.
Am spus ,,bine'' si am plecat in camera mea.
Mama imi spunea ca nimic nu e real dar eu nu o credeam,eu faceam ceea ce fac mai toți copii:Am zis ca ea si am facut ca mine''
Am inceput sa-mi spun:
-Mama are dreptate ,nu exista monstri,totul e in mintea mea.
Atunci un băiat a aparut in fața mea,cu ochi goi,cu bretonul in ochi,fata palidă si gheare lungi.
Statea rezemat de dulap.
-Tu chiar crezi ca mama ta are dreptate,că noi nu existam?
-Da!
-Atunci cum iți explici ca sunt in fața ta,si ca vorbesti cu mine?
-Totul e doar în mintea mea.
-A! atunci esti nebun?(el)
- nu,nu sunt nebun!(eu)
-Atunci?
-Da existi.
-Bun acum că am clarificat ce era clar evident,hai sa facem cunostință.(el)
-Bun încep eu?!,bine(el)
-Eu sunt jack.
-Nu e clar chiar am vedeni.
--Nu ai vsedeni
Atunci mama a intrat pe usa.
-Mama îl vezi si tu?
-Pe cine dragule?
-Pe jack ,un demon
-Ce sa vad?
-Un demon.
-Nu vad nimic.
Mama se uita ciudat la mine iar atunci i-am zis:
-Ha ha te-am păcălit.
-O ce bine.
Spune mama răsuflând ușurată.
După ce mama iese din camera mea,eu îmi dau seama ca sunt nebun.
Dar ...