Ultimul apus al nostru

Capitolul 1

Da,mama are o alta criza de isterie. De doua săptămâni refuza sa își ia pastilele,iar azi trebuie sa se duca la controlul de rutina. Presimt ca va trebui sa stau cu ea in spital,iarăși. Se pare ca ma suna Lyra(una dintre cea mai buna prietena a mea.
-Saluuuut,zice Lyra. Ne întâlnim azi la mine?
-Aghhhh...Nu stiu,mama are alt control azi. Nu și-a mai luat pastilele de doua săptămâni,zic eu.
-Îmi pare rau. Vrei sa vin sa mai stau cu tine la spital?
-Nu,e ok. Mersi mult. Dacă e ceva,te mai sun. Mai vorbim. Paaa!
-Bazează-te pe mine! Paa!
Imediat după ce închid,doctorul mamei mele suna și spune:
-Buna ziua,Emma! Poți sa vii mai devreme cu mama ta? Pe la 16:30?
-Sigur!spun eu. Ne vedem la 16:30. La revedere.
-La revedere,Emma!
Și...După ce închid ii aud pe mama și tata certandu-se,iar apoi aud o ușa care se trântești. Cobor repede jos și o văd pe mama plângând.
-Ce s-a întâmplat,mamă?spun eu.
-Nu contează.La cât trebuie sa fim la control? intreaba ea.
-Doctorul a schimbat ora și trebuie sa mergem la 16:30. Trebuie sa ne pregatim.
Ajungem la spital și intram in sala.
-Mama ta a mai luat pastilele?intreaba doctorul.
-Nu.spune mama.
-De ce? Zice doctorul.
-Nu mai pot sa fiu controlată de pastilele astea. Vreau sa fiu pe cont propriu.
-Veronica,nu poți sa faci asta. Trebuie sa le iei cel puțin un an și chiar și atunci o sa trebuiască sa le iei,dar mai rar. E o necesitate.
-O sa le iau. Doar pentru ca asa doriți dumneavoastră.
Doctorul ii mai da câteva pastile in plus și plecam.Cum ajung acasa,vorbesc cu Betty și Lyra despre proiectul pe care trebuie sa îl dam la chimie. In timp ce vorbeam cu ele,mama face un atac de panica și plec imediat cu ea la spital.
Doctorul mi-a spus ca trebuie sa rămână cineva cu ea,fiindcă trebuia ținuta sub observatie cel puțin 3 zile.
Când ma duc sa îmi cumpăr ceva de mâncare, ma ciocnesc de un băiat înalt,cu ochii căprui,cu îmbrăcăminte închisă la culoare.