Ultimul apus al nostru

Capitolul 2

Când ma duc sa îmi cumpăr ceva de mâncare, ma ciocnesc de un băiat înalt,cu ochii căprui,cu îmbrăcăminte închisă la culoare.
In prima faza nu m-am uitat la fata,de după ce am rămas ca statuile ambii,m-am uitat in ochii lui. Irisul era minunat. Fata era minunata.Sprancenele erau minunate. Fiecare părticică din el era minunata.Era chiar Dylan. Dylan Major.
-De ce nu ești atenta?imi spune el.
-Scuze,eu doar...zic eu.
-Sa nu se mai întâmple!spune plecând furios.
Ma simteam ca fiecare bucățică din mine vrea sa explodeze.Iar apoi îl văd pe Dylan sărutându-se cu Hannah,cea mai populară fata din scoala.
Îmi venea sa intru in pământ. Ma holbam foarte ciudat la ei,iar atunci vine Hannah și imi spune:
-De ce te uiti asa? Nu ai mai vazut un cuplu? Aghhh,stai,tu nu ai avut niciodata asa ceva.
-Și care e problema ta? Am fost prietene odată,cele mai bune prietene. De ce îți place sa faci asta?spun eu cu lacrimi in ochi.
-Asa fac cu prietenii care ma părăsesc fără motiv.spune ea.
-Nu te-am părăsit fără motiv!Te purtai foarte urat cu mine,iar eu nu m-ai suportam.Am treburi și mai importante.Zic eu.
Plec de acolo fiind ca ma simteam foarte prost.
Pe hol ma întâlnesc cu tata care îmi zice:
-Emma!Mi-a fost dor de tine! Ce face mama ta?
-Unde ai fost? De ce te-ai certat cu mama?
-Nu putem sa îți spunem...Unde e mama?
Îl conduc in sala,dar mama dormea.
-Vreau sa îți fac o oferta.spune tata.
-Ce fel de oferta?
-Vrem sa ne cumpărăm o casa modesta in care sa ne mutam.
-Dar rămânem aici in oraș?
-Asta e oferta...Mi-am găsit un post mult mai bun in alt oraș.
-Tata,nu pot și nici nu vreau. Am prietenii aici,familia e aici,viata mea e aici. Și ne descurcam din punct de vedere economic.
-Dar ne putem descurca și mai bine. Măcar mai vrei sa te mai gândești? E o oportunitate foarte mare. Gândește-te e New york.
-O sa ma gândesc,dar doar de dragul tău.
Îmi petrec restul zilei citind dintr-o carte de Agatha Christie.
A doua zi de dimineața ma suna tata:
-Buna dimineața! Te aștept la 9:30 la cafeneaua de lângă spital.
-Ne vedem acolo.
Ma asigur ca mama și-a luat pastilele și ma pregătesc sa plec la cafenea.
-Te-ai gândit? Ma întreabă tata.
-Da...M-am gândit bine,iar răspunsul e...