Razbunarea...O fi arma prostului,dar cateodata e singurul lucru care te-ar putea face sa te simti mai bine.Vazandu-i pe toti spulberandu-se...Simtindu-se la fel cum te-ai simtit tu,facandu-i pe toti sa se intoarca impotriva lor,vazandu-i cum se zbat,nereusind sub nicio forma sa schimbe situatia,zbatandu-se intr-o lume in care se pot hrani doar din vise,brusc,toate tampeniile pe care le faceau inainte sa se intoarca impotriva lor,cerandu-ti cu disperare fi sa te opresti,facand orice doar ca sa-ti schimbe parerea si tu, sa nu le dai nicio sansa.Ce relaxant ar fi sa te hranesti cu tristetea lor care-ti trece prin vene transformandu-se in fericire.Rupandu-i in bucatele,privindu-i cum urla cu disperare.Dar,rupand acele bucati realizezi ca se inmultesc.Visul ti se spulbera si te vezi din nou in camera ta cu ochii umflati de atata plans,dandu-ti seama ca tu esti singur si ei sunt o mie.Totul este ca un sir lung de oameni care vor sa ajunga cat mai sus,la cer.Un grup fiind impotriva ta,care incearca mereu sa-ti darame singurii centimetri care reusise-si sa-i faci pentru a ajunge mai sus.Ii vezi cum se inmultesc si se inalta din ce in ce mai sus,batjocorindu-te in continuare.Tu incerci sa atingi cerul din rasputeri,dar nu poti.Esti singur...Dar,la un moment dat vine furtuna si ii darama pe toti.Iti dai seama ca nimeni nu a castigat.Ca EI nu au castigat.Acum,astept si eu o furtuna.Dar cand va veni oare?
Roxanne.
