7 IULIE.
După câteva luni de muncă la o clinică destul de renumită, lucrând în sfârşit ca medic cardiolog, s-a hotărât să-și ia un concediu bine-meritat și să "evadeze" pentru o săptămână la Constanţa, locul care-i oferea tot ceea ce are nevoie:Linişte. Dar totodată, multe amintiri, plăcute și neplăcute.
Avea nevoie de o pauză, să-și pună ordine-n gânduri, să-și aranjeze cărţile cu gânduri,să-și şteargă praful de pe rafturile bibliotecii ei,care se numea,inimă.
Ea la 24 de ani,isi vindecase bunica,acum având un tratament stabil.
Pentru că nu a fost usor să nu-l vadă pe el timp de 6 ani de zile.El.El era cel care i-a arătat că viața nu e mereu pictată-n roz,mai are și contraste alb-negru, sezoane de alb-negru, el, cel pe care l-a iubit până-n infern și înapoi, cel care a iubit-o necondiţionat dar și cel care a fost prea laș pentru a-i rămâne alături.
Acum,întorcându-se la Constanța la locul care-i amintea de el, parcă ii era frică să nu se reindrăgosteasca din nou,să nu se reindragostească de simplul fapt că se află intr-un oraș cu el.
Inima-i spunea să-l caute, mintea-i șoptea că nu merită și că nu are rost.
Cum a ajuns la Constanţa,a stat ore in șir pe malul mării,uitându-se in larg și mai ales gândindu-se la el,fiindcă că trecuse prea mult timp și se obișnuise cu gândul că s-a terminat.
Învățase că atunci când vede o stea căzătoare să nu-l mai ceară pe el, învățase să-și trăiască viaţa așa cum e ea, fară el.
Sufletele lor rătăceau in direcţii diferite.
