Vlad si Cristi Munteanu❤

Capitolul 3

**Daria pov.**
Deci, am ajuns si la scoala, orele au trecut repede. Ma grabeam sa merg spre casa, dar, cand sa trec strada.........
V:-Dariaaa, masinaaa!!!!!
In momentul acela am vazut negru in fata ochilor, de atunci numai stiu nimic.....
**Vlad pov.**
Mergea linistit pe trotuar cand o vad pe Daria alergand spre casa, dar cand sa treaca strada vad o masina venind cu viteza.
Eu:-Dariaaa, masinaaa!!!!!
Dar era prea tarziu. Alerg sprea ea, Cristi urmandu-ma.
Eu:-Cristi, suna la salvare!
C:-Acum!
Eu:-Daria, te rog, trezestete, nu pot sta fara tine!
Nu raspunde, nu vreau sa o pierd, nu pot traii fara ea! In cateva minute apare salvarea, eu urcandu-ma in salvare,Cristi nu a putut veni cu mine deoarece nu l-au lasat sa intre in salvare, am tinut-o de mana pe Daria tot drumul, gandindu-ma la ce e mai rau.Acum sunt pe holurile spitalului asteptand sa iasa doctorul.A, uite ca vine.
Eu:-E bine, cum se simte,e grav!?
Dc(doctorul):-Presupun ca dumneavostra sunteti insotitorul domnisoarei Daria?
Eu:-Da, sunt iubitul ei.
Dc:-Bine, imi pare rau sa va spun dar, domisoara Daria este in coma.
Eu:-POFTIM!?!?
Dc:-O puteti vizita acum.
Eu:-Multumesc!
Intru la ea in salon si ii vad chipul ei frumos atins doar de cateva zgarieturi, sper sa isi revina cat mai curand.
Eu:-Daria, daca ma auzi, vreau sa sti ca te iubesc si o sa fiu mereau langa tine!
**Daria pov**
Il aud pe Vlad, dar de ce nu pot sa deschid ochii, il simt tinandu-ma de mana,imi adun toate fortele si incerc sa il strang.
**Vlad pov.**
Nu imi vine sa cred, o simt strangandu-ma de mana, probabil isi revine, ma duc sa chem doctorul.
**Daria pov.**
Nu, il simt deslipindu-se de mine, nu vreau.
Eu:-Nu pleca.....(zicand in soapta)
V:-Daria, stai linistita nu am sa plec niciodata de langa tine! Doar ma duc sa chem doctorul.
Eu:-Bine.....te iubesc...
V:-Si eu te iubesc!
**Vlad pov.**
Nu imi vine sa cred, Daria isi revine. Am adus doctorul, acesta spune ca maine poate sa plece acasa, si voi veni eu sa o iau deoarece are piciorul rupt si are nevoie de ajutor.
**Daria pov.**
Au trecut cateva ore si deja nu mai suport sa stau aici, acum mama si tata sunt in drum spre mine, Vlad sta si se uita la mine si nu imi spun nimic asa ca ma decid sa rup tacerea.
Eu:-Iti multumesc ca ai fost aici pentru mine , te iubesc!
V:-Si eu te iubesc si normal ca sunt aici, cum as putea sa stau acasa cu gandul ca iubirea mea e la spital si nu stiu ce se intampla cu ea?
Eu:-Multu....
Nici nu apuc sa termin ca isi lipeste buzele de ale mele, era primul nostru sarut , cel mai frumos sarut, nici unul nu a mai fost asa, nici macar primul meu sarut nu a fost atat de frumos, dar fix atunci intra parintii mei.
M(mama):-Ce se intampla aici?!
Nu apuc sa spun nimic ca Vlad mi-o ia inainte.
V:-Buna ziua! Sunt Vlad Munteanu, iubitul fiicei dumneavoastra!
M:-Poftim?! Si mie de ce nu mi-ai spus?!
Eu:-Scuze nu am stiut cum sa iti spun!
M:-Stai un pic! Nu pot sa cred! Pe mama ta o cheama cumva, Laura?
V:-Da, de ce?
M:-Nu conteaza! Dar tu Daria nu mai ai voie sa te vezi cu baiatul asta!
D:-POFTIM?! De ce?!
M:-CA ASA ITI SPUN EU! Nu vreau sa ai nici o legatura cu familia Munteanu!
D:-De ce?
M:-ITI SPUN ACASA! Aceasta este ultima zi in care va mai vedeti!
D:-Dar mama!
M:-Nici un dar!
Dupa ce a plecat m-a bufnit plansul, Vlad lundu-ma in brate si spunandu-mi ca va fi bine si ca se va rezolva totul. Vlad a decis sa doarma aici, langa mine, pana maine, cand voi fi exerternata, ca sa stam cat mai mult impreuna, ca cine stie cand ne vom mai vedea.
Nu am putut sa dorm toata noaptea, ma gandem la ce a spus mama, oare ce s-a intamplat?

Va pup si  voi reveni cat mai curand cu un nou capitol!💋❤