Noi

Prima întâlnire

    Îmi amintesc că ploua. Ziua în care te-am cunoscut... Ploua. Așteptai  sub o prelata și când am venit lângă tine m-ai întrebat dacă vreau un șervețel. Am crezut că faci mișto de mine, dar erai serioasă.  Totuși, nu înțelegeam de ce purtai ochelari de soare în octombrie. Erai îmbrăcată că un model, erai înaltă și aveai vocea unui înger... Mă intimidai. Dar am răspuns, am zis că da. Mi-ai dat un pachet întreg și ai zâmbit. Eram intr-o transă. Aveam o dorință imensă să-ți văd ochii.
   Încă așteptam autobuzul și când mă așteptam mai puțin, ai vorbit din nou. Îmi era frică. Eu eram opusul tău, poate urma să-mi zici ceva răutăcios. Inima mea era prea fragilă, la fel și stima de sine. Înotam într-o mare de nesiguranță și tu păreai cea mai încrezătoare persoană de pe fața Pământului. Îmi era greu să te înțeleg, dar îmi era rușine să te pun să repeți. Ai observat asta și te-ai apropiat de mine. Îmi era și mai frică. Dacă spuneam ceva stupid? Ai fi râs? Știu doar că aveai un zâmbet imens pe buzele date cu un ruj nude. Mă gândeam că te-ar fi prins mai bine unul mov, însă nu părea că mergi la un eveniment special, ci pur și simplu la școală sau sa te întâlnești cu o prietenă. Te-am întrebat la ce facultate mergi și ai chicotit. Ai zis doar că ești indecisă, apoi ai mormăit ceva și mi-ai pus aceeași întrebare. Nu voiam să răspund, erai o străină până la urmă. Totuși, ceva la tine mă făcea să vreau să vorbesc, probabil modul în care gesticulai la fiecare cuvânt și apoi zâmbeai când așteptai un răspuns de la mine.  Am spus cât de sec am putut că merg la facultatea de litere, dar păreai uimită. Ba chiar ți-ai dat jos și ochelarii. Ai început să mă întrebi de poeții și scriitorii mei preferați, de colectivul de acolo, despre profesori.
  A fost ciudat, nu eram o persoană obișnuită cu asta, cu oamenii ca tine, cei cu care nu poți concura. Am vrut sa te întreb cum te cheamă, dar ai plecat în fugă când o mașină a oprit lângă noi și a claxonat. Totuși, am văzut când mi-ai făcut cu mâna și atunci, pot să jur, simțeam ca eram cineva important.