strong;

2.2K 342 27
                                    


    A slăbit mult, dar nu i se părea îndeajuns. Nici lor nu li se părea. Încă se luau de ea când o vedeau mâncând. Începuse să se ascundă, ura să o vadă ceilalți făcând ceva perfect normal.

    Era pe hol în acea pauză de masă, restul erau ori în cantină ori afară. Nimeni nu avea să o vadă acolo, întinsă pe jos și rezemată de perete până nu se suna.

    Se înșelase amarnic. Un grup de fete apăruse de nicăieri, grup din care făcea parte și cea care parcă o urmărea peste tot, gata să o prindă cu o bucată de pâine în mână pentru a-și bate joc de ea. S-a ridicat cât de repede a putut după ce și-a aruncat prânzul în ghiozdan și, întorcându-se cu spatele la ele, a început să fugă.

    Ultimele lucruri pe care le-a auzit înainte să se facă dispărută pe holurile liceului au fost “Cât de puternică poți fi! Eu nu cred că reușeam să mă ridic de jos în locul tău”.

    Era dezamăgită. A început să plângă fiindcă iar a clacat, mâncând acel sandviș.

too fatUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum