Prolog

27 10 4
                                    

"-Eda, coboara jos, te rog. Ma striga mama de jos.
-Vin imediat. Cobor jos si am ramas statuie de piatra cand mi-am văzut părinții inconjurati de bagaje.
-Mama? Tata? Spun eu deja cu lacrimi in ochi.
-Scumpa mea, nu plange! Noi trebuie sa plecam in Madrid cu afacerile, te rog nu plange. Spune mama si ma i-a in brate.
-Mama? Cum sa nu plang?
-Draga mea, ai deja 18 ani, te vei descurca, plus la asta il vei cunoaște si pe fratele tau ce va avea grija de tine.
-Am.. un frate? Intreb eu.
-Da, Eda. Ai un frate, Alexander. Spune tata.
-Si de ce aflu acum de el? Spun eu enervata de calmul din vocea parintilor mei.
-Iubito, acum nu putem sa iti explicam, trebuie sa plecam. Nu uita ca te iubim! Foarte mult. Ma imbratiseaza apoi parasesc treptele casei lasandu-ma singura."

DestineleUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum