Stateam in clasa.Era foarte cald,nici un nor macar sau o adiere sa vina spre geam sa mai racoreasca clasa.Profesorul era plictisitoer ca intodeauna cu bacul ce trebuia sa il iau,altfel toti pe care ii cunosc o sa ma omoare.Cineva intra in clasa si striga disperata:
-Vreau METAMFETAMINA!
Era o fata.Profesorul speriat,o fugareste afara.Era ultima ora,asa ca am plecat acasa.Cum sa ies din liceu,acea fata statea intr-un col si plangea.Nu o baga nimeni in seama.
-Esti ok?-am zis eu.
Ea se uita la mine si spune:
-Imi urasc viata.Am hotarat sa ma droghez,dar nu mai am droguri.
Asta a fost un raspuns ciudat de rapid.O ridic in brate si o duc pe o banca.
-Orice se intampla in viata ta,cel mai probabil e mult mai usor decat pare,calmeaza-te,gandeste si apoi actioneaza,nu mai sari la concluzii pripite.-ii spun asta zambind si plec spre casa.
Ea ramane pe banca ingandurata.Ea striga:
-Cum te numesti?
Eu ma intorc si o vad cum fugea spre mine.Ajunge in fata mea si ii spun:
-De ce vrei sa stii cum ma cheama?-ii raspund.
-Deoarece vreau sa iti multumesc.spune ea.
-Nu e nevoie.Fii fericita si nu mai lua lucrurile spre extrem,plecand.
Ea ma tot urma.Ma intorc iarasi si spun:
-Sa stii,nu e nevoie s vii dupa mine,poti continua sa faci ceea ce faci.
-De ce as face asta?Tu ai spus sa nu o mai fac.-suparata.
-Ti-am spus sa nu mai duci lucrurile la extrem.Nu e nevoie sa te distrugi pentru ca nu esti fericita.
-Atunci ce sa fac?-spune ea aplecand capul.
-Continua ce faceai inainte de toate astea.Ce te facea fericita?
Incepe iar sa planga.Acum mi-am amintit cine este.Este prietena unui tip ce teoretic controleaza pe toata lumea.Asta explica de ce nimeni nu o baga in seama si de ce a ajuns sa creada ca e nevoie sa ajunga la asemenea gesturi,probabil s-au despartit si acum nimeni nu vrea sa aiba probleme.Saraca fata,nu e de mirare ca este asa trista.Nu sunt prea interesat de ceea ce in jurul meu,de aceea nu mi-am dat seama de prima data,dar chiar si asa,asta e prea crud.Nu merita nimeni asta,sa fii respins atunci cand plangi singur.
O imbratisez si ii spun:
-Ai acum parte de niste clipe urate.Daca ai nevoie de mine,doar cere.Nu sunt de mare ajutor in cele mai multe cazuri,dar pot incerca.-zambindu-i larg.
Ea plange si spune zambind:
-Multumesc.Multumesc foarte mult!-in timp ce ma strange in brate.

YOU ARE READING
Zambeste!
Roman d'amourE mereu cineva ce urmeaza sa te faca sa zambesti!Mereu.Si daca nu apare,doar zambeste si spune ''Totul e bine,inca traiesc si pot fi fericit!''. Viata e mai usoara decat pare.