Lista

Capitolul 1

"De la iubire la ură este doar un pas, de la ură la iubire tot un pas, doar că în sens invers."
Asta era tema romanului pe care îl citeam, cum o fată săracă reușește să îi întoarcă mințile pe dos chiar ducelui dar în fine, eu nu cred în asemenea povești de iubire.
Las romanul pe măsuța de cafea apoi mă ridic de pe fotoliul pe care am stat mai mult de două ore, pentru a termina această poveste de iubire. Mă ridic și stau două minute pe loc pentru că picioarele îmi amorțiseră dar imediat cum mi-am revenit am mers la bucătărie, ca să îmi fac un ceai. Sunt întreruptă din gândurile mele când soneria sună, a treia oară pe ziua de azi. Oare cine ar putea să fie?
Alerg rapid spre ușă și când o deschid, rămân surprinsă să o văd pe Maya, fosta mea cea mai bună prietenă care s-a mutat împreună cu părinții în Franța.  Nu ne-am certat, am încercat să rămânem prietene și la distanță însă nu s-a putut, ea a cunoscut persoane noi, locuri noi iar eu am rămas aici, în mohorâta Londra.
-Bună! Mi-a fost așa dor de tine. spune rapid, devenind roșie în obraji și luându-mă în brațe.
-Hei..zic ușor, încercând să îi răspund la îmbrățișare dar chiar nu vreau să îi răspund.
M-a ținut în brațe vreo 5 minute după care se desprinde de mine și se uită cu ochii mari și un zâmbet tâmp pe față.
- Hai, să intrăm.

Nici nu apuc să reacționez într-un fel că intră în casă, fără să mai zică și altceva.
Nu pot să cred, după ce a văzut că nu ne merge prietenia la distanță, nici nu a mai vorbit cu mine, mi-a ignorat apelurile, mesajele, pur și simplu a uitat că am făcut parte din viața ei și acum se întoarce la mine, mă ia în brațe și îmi spune că i-a fost dor de mine... ce fel de om normal face așa ceva?
O urmez înăuntru și închid ușa, după care mă așez față în față cu canapeaua pe care stă ea chiar acum.

-Jessica, știu că te-am lăsat la greu și toate cele dar te rog ascultă-mă, sunt într-o situație disperată, zice aproape plângând. Te implor, lasă-mi doar 15 minute să îți povestesc ce mi s-a întâmplat și după promit că te las să decizi dacă vrei să mă ajuți sau nu.

Am stat ceva timp să mă gândesc dacă ar trebui să o las să vorbească sau nu.. Până la urmă, ea nu m-a ascultat când îi trimiteam mesaje și sunam ca disperata.
O voi lăsa să îmi explice, în primul rând pentru că eu nu sunt în felul ăsta de rea iar în al doilea rând, pare că are nevoie de ajutor, asta după lacrimile pe care încearcă să le stăpânească dar nu prea îi merge.

-Bine, fie.. spune ce vrei să spui, am spus eu, mai mult șoptit.  Nu cred că strică cu nimic dacă ascult ce are de spus.

-Oh, nici nu știu cum să încep.. își drege vocea, după se joacă cu degetele și într-un final vorbește.  Totul a început de când nu am mai vorbit cu tine, s-au întâmplat chiar multe. Am ajuns să mă droghez pentru băiatul pe care îl plăceam, când am gustat prima dată nici nu m-am gândit la consecințe, la ce voi avea să pierd în urma acțiunilor mele. Și în fine, m-am drogat timp de 3 luni, până într-o seară când nu am mai vrut. Atunci, acest băiat de care eram îndrăgostită nebunește, Taylor, a spus că dacă nu mă mai droghez se desparte de mine, eu nu acceptam și am continuat să mă droghez. Tot în seara aia, la cât de drogată eram nu mai știam nici cum mă cheamă și... am fost violată.. iar în urma acestui viol, s-a ajuns până la urmă la o despărțire. Peste 2 săptămâni de la asta am aflat că sunt însărcinată. Am încercat să dau de Taylor însă nu mai era.. Nu am știut ce să fac așa că am plecat de acolo iar acum sunt în fața ta și îți povestesc oribila mea greșeală.

Când a terminat de vorbit, pe obrajii palizi îi curgeau lacrimi, lacrimi amare pe care le vărsa doar când o dădea grav în bară. Se pare că a rămas la fel, aceeași Maya pe care o cunosc de atâția ani însă acum e însărcinată.  Nu știu ce aș putea să fac, cum să o ajut. De ținut la mine nu pot. E drept, locuiesc singură aici în Londra de când părinții mei s-au mutat în Washington cu munca. Părinții îmi trimit bani doar pentru a plăti necesitățile și să mă întrețin pe mine, nu pot să o întrețin și pe ea, ca mai apoi să îi întrețin și copilul..  chiar aș vrea să o ajut însă nu știu cum .. mâine mai începe și facultatea.

-Cu ce ai vrea să te ajut eu? Ști că părinții îmi trimit bani și nu sunt destul pentru încă altcineva.

-Dar stai, am și eu părinți care îmi dau bani, vreau doar să stau la tine.. Te rog mult de tot, nu am unde să mă duc. spune cu vocea tremurândă și punându-și mâna la ochi, bănuiesc pentru a opri lacrimile.

-Păi și vrei așa pur și simplu să te muți la mine? Părinții tăi sunt de acord? întreb eu repede, sperând să o fac să se răzgândească, chiar nu vreau să stea cu mine și la un moment dat să ajungem să ne certăm.

Nu înțeleg, pur și simplu nu înțeleg. Se întoarce din Franța cu o zi înainte de începerea școlii și pe pariu că nici măcar nu s-a înscris. Doamne, chiar sper să nu trebuiască să mă mut cu ea, nu vreau. Dar dacă stau să mă gândesc..  mi-a fost super dor de ea, nu am știut nimic de ea și acum că stă în fața mea vreau doar să o iau din nou în brațe și să plâng pe umărul ei.

- Da, părinții mei sunt ok cu decizia luată.   rostește rapid, parcă vrând mai repede să îmi dau acordul și să nu mai lungesc discuția asta mai mult decât am făcut-o.

-Ok atunci.. te poți muta cu mine.

Nu așteaptă nici două secunde că mă ia din nou în brațe doar că de data asta mai strâns și cred că am stat 5 minute până s-a plictisit. Ok, cred că e obsedată de îmbrățișari sau poate doar e super fericită.

                                *   

  După ce Maya s-a mutat la mine, am mai stat puțin de vorbă și m-am decis să îi acord a doua șansă ca prietenă, nu am ce să pierd. Poate dacă mă va dezamăgi din nou o să sufăr dar măcar încerc.
  Mă schimb în pijamalele mele pufoase cu iepurași și mă bag în pat. Nu sunt genul cu iepurași și pufoșenii dar ăsta a fost singurul model și sunt chiar bune pentru nopțile geroase din Anglia.
Mâine începe facultatea, primul an, colegi noi, experiențe noi, lucruri noi.
M-am gândit mult la ziua de mâine și nici nu am realizat când am căzut în lumea viselor...