Totul a devenit negru.Nu mai simteam nimic si probabil nici nu voi mai simti.Imi pare rau...Imi pare rau ca nu am apucat sa fac nimic in lume.Mereu mi-am dorit sa ajung cineva,dar se dusese totul din clipa in care am intrat in acea mafie.Si mi-am dorit mult sa aflu cine sunt parintii mei;sa alfu de ce nu..nu m-au iubit.Daca as putea cred ca ar fi prima oara cand as plange...stiu ciudat...nu am plans nici odata...dar asta s-a compensat cu frica.Imi este frica de oamenii mai inalti decat mine...in special de barbati,chiar de asta nu am schitat nici un gest ostentativ in acel bar.Oare de ce acel baiat a vrut sa ma omoare?Ce i-am facut pana la urma?
Nu stiu cum dae incet,incet imi recapar simtul realitatii dar fara sa imi deschid ochii.Eram in miscare,asta e sigur.Nu vreau sa imi deschid ochii...imi e prea frica.Usor usor viteza cu care mergeam scade pana cand ajungem in repaus.Deodata simt cum sunt ridicata din locul in care eram iar dupa un drum scurt,asezata pe ceva moale.Simt cu o mana de voal ma atinge pe brat si ma misca usor.Nu schitez nimic.Mai astept umpic pana cand aud un zgomot si deschid ochii.Ma aflam intr-o camera extrem de frumoasa,unde totul era decorat in albastru.Eu stateam intinsa pe un pat extrem de confortabil de doua persoane,uitandu-ma putinin jur.Am incercar
sa ma ridic din par dar am simtit o durere groaznica la nivelul capului si am cazut pe pat.
