The crused girl

09.06

Mi-ai scris tu, dar eu am început adevărata conversație.

- Mă mai iubești ? te-am întrebat eu

- Da...

- Ești sigur ?

- Da.. doar că, uneori, îmi doresc să nu.

- "Uneori" când ?

- Nu știu. ai mințit tu

- Măcar ai răspuns sincer. Și eu te iubesc. Fără virgulă și dar.

- Bine. te-ai ofensat tu

**

- Bag ceva, iar m-ai stresat și nu pot dormi.

- Ce am făcut ? .. am întrebat eu

- Întrebarea aia.. m-a lovit în creier.

- A fost o întrebare simplă. Dacă spui că te-a stresat, e un semn al întrebării. Scuze, totuși. Nu o să te mai întreb.

- Nu am treabă, dar..nu știu..

- Ai dubii. E ok. E normal să ai. Ai tot dreptul să ai. Și eu n-am nici un drept să mă supăr..

- Da pana mea.. nu te-am mai văzut, nu ieșim, nu nimic..

- Și astea sunt motive pentru care te oprești ? am întrebat eu cu lacrimi în ochi.

- Nuu. Dar sunt motive să am dubii. Pentru mine.

- Ok, am înțeles.

- Lasă, nici nu mai știu ce zic, sunt obosit.

- Nu știu dacă oboseala are vreo legătură.  Știam amândoi că unul din noi se va bloca la întrebarea asta mai repede sau mai târziu. Nu vreau să spun ceva greșit, să nu poți dormi deloc. Scuze.

- Ok. mi-ai răspuns tu scurt, sec, și rece.