Britanicul

Codul lui Da Vinci, pag 307, cuv 25

Inainte de a incepe, vreau sa ii avertizez pe toti potentialii cititori, ca aceasta nu este o poveste draguta cu final fericit. Rusia, China si Anglia NU sunt (in general) niste persoane dragute.

Ce urmati sa cititi contine violenta si tematici usor-mature. Daca va stiti sensibi la vre-unul dintre aceste subiecte, va rog nu cititi!

Acum ar trebui sa va urez lectura placuta, dar deja v-am avertizat ca nu va fi prea placuta.

-Rusia?

-Hm?

-Cat timp trebuie sa il mai tinem captiv fara sa il ranim?

-Pana cand o sa vina americanul ala idiot sa isi recupereze potaia.

-Cat timp mai are la dispozitie?

Rusul se uita la ceasul de pe perete inainte sa raspunda:

-47 de minute.

China se mai uita odata la britanicul care continua sa se zbata in lanturile ce il tin imobilizat. Isi lasa un zambet sa i se intinda pe fata. Ah, ce mare si impunator era odata marele Imperiu Britanic, acum la mila propriei sale foste-colonii. Viseaza inca din anul 1860*, la momentul cand ii va putea intoarce "favoarea". Razboaiele Opium sunt unele dintre cele mai intunecate si urate pete ale istoriei sale oricum murdara. Atat pentru tara sa cat si pentru el, ca om. Ce dureros a fost sa colaboreze de aceeasi parte in razboaiele mondiale. Ce dureros a fost sa-i vada fata fara sa i-o mutileze. Insa din pacate razbunarea nu e asa cum sperase din totdeauna. Nu i se permite nici sa il atinga...dar mai apoi sa isi satisfaca placerile sadice. E doar o momeala. O momeala pentru dusmanul tovarasului sau. Nu si al lui.

-Yao.

China tresare la auzul numelui sau uman, si isi ridica privirea pentru a se uita in ochii violeti, tulburi de extaz si periculosi ai Rusiei. Ochii lui prevestesc furtuna. Un uragan. Aproape ca ii e mila de blegul american care va veni sa-si salveze domnita. Ah, mereu un erou.

-Te poti duce la el. Dar nu-l raini inca, da? Fizic cel putin, spune incet, incat numai asiaticul sa-l poata auzi.

Trupul Chinei vibreaza la auzul vestii. Rusia ii zambeste, apoi ii cuprinde obrazul cu mana si se apleca pentru a-si lipi fruntea de a sa.

-Si el este dusmanul nostru. Asigura-te ca nu uita noaptea asta. Dar nu-l fa inca sa sangereze. Prea mult.

Apoi sigigileaza pactul inchizand distanta dintre ei printr-un sarut. Contactul fizic dintre ei nu e rar, insa un astfel de gest, de obicei e ceva unic. In care amandoi s-ar fi lasat dusi de val si ar fi uitat de restul lumii. De obicei ei sunt toata lumea unul altuia. De aceasta data sarutul este rece. O simpla aducere aminte ca inseamna mai mult unul pentru altul decat idealurile lor din ziua aceasta. Insa buzele lor sunt lipite iar mintile lor in alta parte, sarutul reusind doar sa dovedeasca opusul.

China isi deschide ochii in timpul gestului intim si se uita din nou, cu coada ochiului la Anglia care s-a oprit din zbatut si se holbeaza la ei cu o expresie socata. Acea expresie, aproape inocenta, il satisface enorm pe Yao care incepe sa zambeasca. Isi inchide din nou ochii, exact in momentul in care Rusia da sa se opreasca, insa China isi duce mainile dupa gatul lui, sprijinindu-se de peretele rece de piatra, tragandul si pe Ivan mai aproape de el, adancind sarutul. Probabil caucazianul isi da seama de intentiile asiaticului, asezandu-si mainile pe coapsele acestuia si deschizandu-si gura permitandu-i sa exploreze. Incaperea, inainte tacuta, singurele lucruri ce disturbau linistea fiind ticaitul ceasului, zdranganitul metalic al lanturilor si sunetele suferande ale englezului, acum este tulburata de gemete infundate si de respiratii zgomotoase. Rare ori China incepe el saruturi si de obicei acestea sunt foarte rapide si neglijente, aproape glume. Lucru rar, un spectacol dedicat VIP-ului lor special, la care Yao continua sa traga cu ochiul in timpul sesiunii intime cu tovarasul sau, pe care tot el o intrerupe, deslipindu-si buzele furate de gura celuilalt si sprijinindu-i fruntea Rusiei de propria sa frunte, privindu-l in ochi. Poate sa-i citeasca pe fata si din modul in care respira ca se bucurase de acest privilegiu. Ivan se dezlipeste incet de Yao, soptindu-i la ureche, ceea ce din afara pareau vorbe dulci, un singur cuvand: Distreaza-ma.