Thirty Seven

'' menajeră afurisită! ''

''Eşti un om mort, Malik!'' 

Fraza asta mi se derula în minte din nou şi din nou încă de când s-a despărţit trupa. Ei erau de vină ; ştiam că nu suport când instrumentele îmi acoperă vocea şi am făcut ceea ce îi enerva pe toţi, în mod egal ; am luat o chitara şi am trânti-o de pământ. Expresia feţei lui Harry îmi apăru imediat în minte şi parcă mă trezi din transă. 

Eram la proces. Ce caut aici? Păi de când am spus că preşedintele e un borvaş afemeiat, toată curtea judecătorească mă are în vizor. Puteam să jur că e adevărul, defapt am şi dovada, am văzut cu ochii mei când am intrat în biroul lui pentru a-i reclama pe ''foştii'' mei colegi de trupă. Era pe birou, i-o trăgea unei tipe într-o poziţie.. Oh, Zayn, termină, nu-ţi aminti din nou. Era o babă sclifosită, femeia de serviciu. 

Procesul s-a terminat în două ore şi m-am putut întoarce acasă liniştit. Eh, nu chiar liniştit. Guvernul şi curtea judecătorească au spus că sunt obligat să consult o şcoală de bune maniere şi am acceptat doar ca să scap cât mai repede din nenorocita aia de sală cu oameni infecţi. Eram atât de sătul de aglomeraţie, voiam doar să mă arunc în pat şi să visez toată ziua vrute şi nevrute, dar iată-mă acum, într-o clădire imensă care deţine un copac imens în sala de aşteptare. Era cam de vreo 40 de cm. şi avea fruze mari, verzi. 

Doamna de la recepţie îmi făcea ochii dulci, dar nu o băgam în seamă. Era mult prea bătrână ca să-mi ofere ce vreau. Mi-am asfinţit ochii spre uşă când am auzit clanţa şi o femeie zveltă, frumoasă şi cu trăsături mirifice îmi zâmbea în colţul gurii. Avea nişte hârtii în mână şi un pix. 

Mi-a zâmbit din prima. Asta e ceva ,nu? 

Mi-am uzat buzele cu limba şi m-am ridicat pentru a o saluta. Avea ochii mari şi căprui ca a unei căprioare. Un ten fin şi alb ca laptele bătut, iar rochia scurtă şi mulată îi scotea în evidenţă toate formele făcându-mă să tresar când o văd atât de aproape de mine. 

- Kate, îmi spune şi îmi întinde mâna pentru o strângere de mână. 

- Zayn. 

- Vino cu mine, spune şi îmi face semn să o urmez. 

Îmi dau ochii peste cap când realizez unde sunt şi ce s-a întâmplat acum 24 de ore. La naiba, parcă m-a orbit femeia asta şi e doar prima dată când o văd. 

Am intrat într-o sală mică, mai mică decât cea în care aşteptam, aceasta avea o măsuţă mică în mijocului camerei, pereţii vopsiţi în roşu şi scaune de o parte şi alta a mesei pătrate care era vopsită într-un bleu deschis. Kate s-a aşezat la o partea a mesei şi mi-a făcut semn să mă aşez în partea opusă ,unde, era singurul scaun liber. 

- Deci Zayn.. a început deja. Spune-mi care e problema ta. 

- Ce vrei să ştii? spun şi mă întind mai bine pe scaun în timp ce-mi pun mâinile la ceafă. 

- Vrei un ceai, Zayn? 

De ce naiba pune întrebări stupide? Mă face să vreau o fotosinteză. 

Mi-am dat ochii peste ea, iar când a văzut că nu-i răspund şi-a aşezat foiile şi mi le-a înmânat şi a aruncat pixul înspre mine. Mi-am încruntat sprâncenele şi nu ştiam ce se întâmplă. Eram confuz. Asta e cumva o terapie? Ăştia mă cred nebun? 

Când mi-am trecut ochii pe foaie, în dreapta sus îmi cerea să-mi scriu numele, iar mai jos erau nişte întrebări legate de viaţa mea ; unde locuiesc, ce vârstă am, dacă sunt politicos sau nu etc. Mi se păreau prosteşti, asta nu e ca şi cum aş lua viaţa de la început şi aş începe să merg din nou la şcoală. E irelevant! Sunt un adult! Ar trebuie şi să fiu tratat ca unul, nu ca un copil de şapte ani care îşi începe prima zi de şcoală. 

- Ce-s cu toate astea? 

- Asta e o şcoală de bune maniere şi vrem să-ţi valorifici bunele maniere acolo, spuse ea şi îmi aruncă o privire lungă. 

- E un rahat total! Sunt un adult! spun şi arunc foiile din mână şi pixul şi îmi încruţişez mâinile la piept uitându-mă încruntat la perete. 

Kate încă se uita la mine şi într-o fracţiune de secundă se ridică de pe scaun şi se aplecă să adune foiile de pe jos. 

- Urmează-mă, îmi spuse la un moment dat şi se îndreaptă spre uşă. 

M-am ridicat de pe scaun şi am făcut cum zice ea. Avea nişte forme mirifice! Rochia aia lăsa la vedere prea multe chestii.. Am mers încontinuu pe un hol lung şi îngust cu pereţii vopsiţi jumătate roşu, jumătate alb, iar tavanul în gri deschis, mai spre alb. Pe părţii erau uşii pe o parte şi de alta. Kate s-a oprit la uşa 256 şi s-a întors spre mine zâmbind. 

- Aceasta va fii camera ta. A pus mâna pe clanţă şi m-a poftit să intru. 

- Wow,wow,wow! Stai puţin.. Deci voi locui aici ?! Asta nu scria în broşură! mă răstesc la ea. 

Ea îşi dă ochii peste cap şi nu bagă de seamă ce am spus începând să-mi arate diverse chestii din cameră. Un rânjet mi-a apărut pe faţă când s-a aplecat să ridice un ursuleţ panda care tocmai a căzut. M-am dus prin spate şi am curpins-o de talie făcând-o să tresară brusc. Acum o ţineam în braţe şi o absorbeam din priviri, iar se agita să mă îndepărteze,dar nu o ajuta puterile. 

- Ai putea să-mi arăţi şi altceva, ştii? îi spun şi ridic repetat sprâncenele. 

Ea m-a lovit în cocoşel cu genunchiul şi s-a dus spre uşă. M-a privit urât şi apoi a trântit uşa în urma ei. Ce e în neregulă cu ea? Nu am greşit cu nimic. Nu cred că sunt singurul care a încercat să o abordeze şi, ironia sorţii, dacă nu vrea să fie abordată atunci de ce poartă acele rochii mulate care lasă la vedere atât de multe lucruri satisfăcătoare? Credeam că mă va lăsa să o abordez pentru că arăta ca o uşuratică purtând hainele acelea. Rochia era mai în sus de genunchi şi când se apleca i se vedea o pulpiţă din fund. Cine ştie ce fel de femeie e... 

Ce ar trebui să fac eu aici toată ziua? 

Gândurile mi-au fost întrerupte de clanţa uşii care s-a deschis şi o femeie cu o plasă pe cap şi nişte mopuri (la ce i-au folosit 3 mopuri?) şi o mătură plus o găleată roşie cu storcător pentru mop şi-a făcut apariţia în cameră. Asta trebuie să fie menajera. E cam bătrână, ce poate face ea? 

Când şi-a ridicat privirea şi m-a văzut ,şi-a făcut mici ochii şi m-a privit dezgustată : 

- Tu! Tu eşti bărbatul acela de la TV care l-a înjurat pe preşedinte! spuse şi arată cu degetul spre mine. 

- Ce ştii tu? Şi tu eşti menajeră, poate şi tu ţi-o tragi prin birouri...(preşedintele a făcut-o cu menajera în birou). 

Fir-ar. De ce am spus asta? Faţa ei s-a făcut roşie de furie şi parcă voia să mă lovească cu un bolovan imens şi să mă omoare sau mai rău ; să mă arunce de pe podul Londrei şi să mă înec. 

- Măgarule! ţipă la mine şi aruncă cu cheile care le-a găsit pe noptieră. 

Menajeră afurisită! 

De atunci ne urîm reciproc. Eu nu o plac pe ea, ea nu mă place pe mine. Nimeni nu mă crede când zic adevărul, iar faza cu preşedintele era adevărată. Faza cu ''foştii'' mei colegii de trupă că erau gay... nu era adevărată, dar asta a apărut peste tot prin ziare, dar când vine vorba de preşedinte e altă chestie. Nu mi-a plăcut niciodată democraţia şi urăsc animalele. Cu părul lor finuţ şi cu căpşor de ghem de aţă.. Mă refer la câini. 

În ultimul timp mă invadează tot felul de gânduri, iar unul dintre ele e că mi-ar fii plăcut să mă aflu în patul lui Beyonce,dar cine are norocul ăsta?