Pulbere de nebunie (Harry Styles FF)

Capitolul 2

Ma asez langa Ruth pe scaunul jerpelit si imi asez  mainile pe sub masa ca sa pot sa ascund catusele.

-Imi pare atat de rau ca am intarziat, mamico! spune ea.

Ruth sare speriata. Obrazul lui Mackenzie era vanat cu o alura de negru. Simteam cum o parte din mine voia s-o intrebe cine e nemernicul care a lovit-o, dar cealalta ma facea sa realizez ca in ochii ei nu sunt decat un nebun.

-Hei, Harry, zice si zambeste fortat. Mi s-ar fi parut ca are o figura bleaga daca n-ar fi fost verdele intens al ochilor ei .

-Buna, Mackenzie, raspund simplu, vocea mea sunand extrem de calma si limpede.

Ruth isi ridica mana spre fata ei si o mangaie calm peste urmele violete. Deschide gura si pronunta rar dar raspicat:

-Thomas... ti-a... facut... asta?

Mackenzie suspina si simt cum inima mi se sfasie pentru ca stiu ca nu pot sa o ajut in niciun fel.

-Uite, mamico, nu trebuie sa-ti faci griji. Eu...

Ruth se ridica de pe scaun agitata. Stiam ce urma, o criza. Sare spre gardian si incepe sa-l stranga de gat cu o putere inimaginabila. Incerc sa o indepartez dar e prea tarziu atunci cand asistentele sar pur si simplu pe ea si o anesteziaza. Nu ma indepartez de ea pana cand nu e luata pe sus de catre gardieni.

-Ai grija de ea, Harry! se aude strigatul lui Ruth in timp ce e scoasa din sala de vizita.

Aproape ca uitasem ca Mackenzie e aici. Ma intorc si vad cum fata ii e brazdata de lacrimi.

- Mack...

Incerc sa-i vorbesc, dar nu stiu ce sa-i zic cu adevarat. Ruth nu a trecut niciodata prin crize atat de grave si violente de cand sunt eu aici.

-Eu... unde au dus-o, Harry? intreaba incet printre sughituri.

Ruth era la terapia cu socuri electrice. O terapie dureroasa, cu multe efecte secundare, mai mult sau mai putin.

-Doar au adormit-o, Mack, nu te îngrijora.

Nu e pentru prima oara cand mint, dar o fac pentru o cauza nobila. Nu vreau ca Mackenzie sa stie ca e probabil ca mama ei sa fie moarta.

Cineva tuseste fortat in spatele meu si ma intorc repede ca s-o vad pe asistenta Jefferson privindu-ne cu o expresie acra.

-Tu esti fiica lui Ruth? i se adreseaza raspicat lui Mackenzie.

Ea da din cap repede si isi sterge rapid lacrimile cu maneca.

-Urmeaza-ma, trebuie sa vorbim, spune calm. Si cineva sa-l conduca pe Harry in sala de terapie.

Le-am privit îndepărtându-se.

**

Da, tot eu, dupa extrem de mult timp.

N-am prea avut cand sa scriu, adica, am fost extrem de ocupat.

Nu l-am corectat, daca vedeti greseli anuntati-ma.