Neîngenunchiată

Bun venit la Photomhive

O nouă zi la conacul Photomhive. - Bună , dimineața stăpână !              Deschid ochii şi îl vad pe Sebastian deschizând draperiile.    - Mai vreau să dorm puțin ! spun eu somnoroasă.                                  - Din păcate nu se poate my lady. Este deja ora 10 : 30 .                          - Ce ?!! spun eu şi mă arunc cu fața în perne.                                       M-am ridicat în capul oaselor , pe marginea patului. Sebastian a venit şi mi-a desfacut doi nasturi de la cămaşă , dar l-am oprit.           - Mă descurc şi singura . Te rog afară până sunt gata.                        - Yes  , my lady !                                   Eu sunt Bianca Pontomhive. O  fată de 16 ani. Singura supraviețuitoare a incendiului de  acum 8 ani de la reşedința Photomhive. Atunci , familia mea a fost ucisă. Iar eu fusesem capturată şi torturată de nişte oameni foarte ciudati. Atunci am format contractul cu Sebastian. Sebastian este demonul care mă va ajuta să mă răzbun pe cei care mi-au ucis familia.                                Mă îmbrac şi ies din camera mea. Pe hol mă aşteaptă Sebastian . Am plecat împreună către parter.       - Sebastian , ce program am pentru astăzi?                                      - Astăzi la ora 12 , domnişoara Elizabeth şi Madam Red vor veni în vizită .                                                    Elizabeth este verişoara mea. Mereu mă enervează când vine în vizită. Mereu e atât de energica şi stresantă . Şi mai este şi mătuşa care nu este de acord cu nimic niciodată.                               Este ora 12 , iar eu şi Sebastian abia coborâsem scările care duc la etaj şi aud uşile de la intrarea conacului trântindu-se. Până să mă dezmeticesc , cineva alerga către mine.                                           - Biaaaaaaannnnnncccccaaaa! zice Elizabeth îmbrățişându - mă atât de tare încât nu mai aveam aer.                                                         - Elizabeth , nu pot să respir .          Aceasta î-mi dădu drumul din îmbrățişare , dar mă apucă de mâini şi începe să mă învârtă.         - Ce dor mi-a fost de tine ! zice Elizabeth.                                                După un timp Elizabeth î-mi dădu drumul , iar eu , amețită, eram cât pece să cad , dar am fost prinsă de Sebastian.                          - Cred că voi muri în curând di cauza ei ! îi şoptes eu.                      Acesta chicoti şi mă ajută să mă ridic.                                                       - Mereu trebuie să te îmbraci ca un băiat . zice mătuşa în timp ce îşi flutura evantaiul.                           - Şi eu mă bucur să te vad mătuşă ! zic eu nepăsătoare.            - Va rog să mă urmați ! zice Sebastian în timp ce ne conduce în grădină , unde pregătise să luăm ceaiul. Acolo am început să discut cu mătuşa si Elizabeth până se înoptase , iar Elizabeth adormise în leagănul din grădină .                                                - Noi trebuie să plecăm draga mea Bianca.                                          Zicând acestea , ne luăm rămas bun , iar Sebastian le conduse la trasura lor. Eu m-am întins în leagan şi mă uitam la cerul înstelat . Aproape adormisem , dar simt cum cineva mă ia în brațe . Când mă uit mai bine , era Sebastian. Fiind foarte obosită tot ce am putut face era să mă ghemuiesc în brațele lui Sebastian.                                                  ( Sper să vă placa şi scuze daca sunt greşeli ) Ne vedem capitolul viitor ! Paaaaaa ! ;-)