Muschii masivi ai bratelor lui ce se sprijineau de o parte si de alta a capului ei tremurau; venele verzui ce erau oricum vizibile, umflandu-se. Plasa un sarut fugitiv pe fruntea femeii dupa care se rostogoli in partea lui de pat. Era ca prima data.
Dora isi mangaie buza inferioara cu degetul inelar pe care se afla inelul pe care el i-l daruise dupa atata asteptare. Acolo a inceput relatia lor: Intr-o banala zi de …
Intr-o banala zi de primavara. Ea tocmai iesea din bloc incarcata cu genti si cu obisnuita cafea de dimineata in mana. El? El alegea un buchet de flori pentru… Dora nu stie nici acum pentru ce. Cobora scarile in graba si deschise usa blocului cu latul ghetelor negre. Il observa din prima. El uita de flori si se apropie de femeia ce avea sa-i devina iubita. Ea rosi cand il vazu stand in fata ei , elegant , asa cum obisnuia sa umble pe atunci. O prinsese chiar in dimineata in care alarma i-a jucat feste, lasandu-I doar 20 de minute pentru a arata exact asa cum era acum, stand emotionata in fata lui. Cu parul prins intr-un coc aiurit si cu cearcanele care nu disparusera , vizibile inca pe sub stratul subtire de fond de ten. Poate ca acum nu se mai vedeau totusi din cauza rosetii. Si de unde atata emotie? El o privi in ochi, iar ea ii sustinu privirea fara ezitare. El pusese ochii pe ea de mult timp, iar ea il sorbea din priviri inca din primele dati in care a conturat un dialog cu el. Era linistitor. Privirile lor se mentineau pe pozitii. Ea ridica involuntar spranceana stanga neputand sa nu se intrebe care era motivul aparitiei lui. El nu trada nimic. Intr-un final ii ridica tandru mana dreapta strecurandu-i pe deget un inel cu o piatra verde, ce avea sa lege relatia lor. Ea nu cobora privirea spre mana decat dupa ce acesta i-o lasa sa alunece pe langa corp. O ridica, admirand inelul in razele soarelui care tocmai aparea. Se anunta o zi calda.
“Mihai, te-am rugat de atatea ori sa lasi naibii tigarile alea. Unde vrei sa ajungi?” spuse Dora dupa ce barbatul isi scoase cu doua degete o tigara din pachetul aproape gol. O aprinse si trase un fum pe care-l expira lung si incet.
“Dar Dora, de cate ori ti-am spus ca eu …”
“Ajunge Mihai! Aceeasi explicatie de fiecare data, ca un casetofon stricat!” a spus ea deschizand ochii pana acum inchisi.
“Dar de ce Dora? Ca doar tu ai inceput. Nu curiozitatea ta a rupt tacerea? Si ce vroiai sa afli? Unde o sa ajung? Pai o sa ajung unde o sa vreau Dora, o sa ajung la….”
“Stii ca-ti fac rau! Daca-i incerca, daca am incerca impreuna” spuse mai calma Dora trecand peste abaterea lui de la subiect.
“Adica daca as vrea. Dar eu nu vreu Dora, tu o sa intelegi vreodata?” se intrba Mihai expirand valuri si valuri de fum.
Dora se intoarse cu spatele la el ca raspuns. Mihai ii savura curburile spatelui. Intoarecerea ei brusca facu patura sa alunece lasand trupul dezgolit al Dorei la vedere. El se apropie de umarul ei, sarutandu-l usor. Pielea gatului ei se facu de gaina, dar spuse:
“ Stii ca nu-mi place mirosul de tutun.”
Dezamagit, Mihai se ridica din pat aruncand patura peste trupul Dorei si parasi dormitorul.
Ceva nu mai era ca inainte. Dora simtea asta, Mihai o simtea si el, dar amandoi taceau. O tacere apasatoare de la ultima lui criza. Devenise distant. Si ea tot incercase sa-l convinga sa se lase de prostiile astea. Nu era niciun chip. Si cu sanatatea lui, relatia lor se indrepta in aceeasi directie. O lacrima se strecura pe obrazul ei. Numai gandul ca l-ar putea pierde ii ingheta inima.
