Nu o să încep acum prin a scrie specificele incipituri de scrisori sau mai știu eu ce împopoțonări pentru că știu exact unde-o să ajungă scrisoarea astea.Nici nu sunt sigur de ce scriu astea.Până la urmă,tu nu ești aici acum și...nu ai fost în ultimele 3 săptămâni și jumătate din viața mea,ceea ce e nostim pentru că eu chiar nu te-am crezut niciodată când îmi spuneai râzând că o să vină ziua când tu o să pleci și nimeni nu o să știe nimic de tine.Nici măcar o șansă să te cred.
M-ai întrebat de multe ori dacă am încredere în tine și am spus tare și răspicat,să mă poți înțelege și să mă crezi.Să fii sigură până-n măduva oaselor că eu am..mă rog,aveam încredere în tine la momentul respectiv.Ți-am spus simplu:"da,am încredere în tine". Voiam să știi că poți să-mi spui orice,că sunt confidentul tău,că pot fi prietenul tău înainte de orice.Am vrut să îmi spui și tu că ai încredere în mine,însă a venit ziua aceea în momentul în care ai devenit logodnica mea și ai acceptat să fii a mea pe veci.
"Pe veci"... îți aduci aminte? Când spui "eternitate",ceva îți face un "clic" în minte,te oprești și te gândești.Eternitatea e timp.Muult timp.Iar timpul ăsta de care spun eu,cere timp,iar eu unul se pare că am rămas fără timp acum 3 săptămâni și jumătate.Aproape o lună în care doar am stat și ți-am oferit timp.Timp de gândire,de relaxare,de reculegere poate? Timp pentru meditație.
Dar la ceea ce nu te-ai gândit tu a fost ceea ce ai lăsat în urmă.Pe lângă tot ceea ce am ajuns noi doi să fim,întregul pe care l-ai rupt în jumătate când ai ieșit pe ușa aceea,trântind ușa în urma ta,ți-ai lăsat familia în spate.Ți-ai lăsat prietenii în urmă.M-ai lăsat pe mine în urmă,iar informația că tu nu o să te întorci niciodată... știi ce mi-ai făcut?
M-ai distrus.Iar prin distrus mă refer la faptul că m-ai zdrobit efectiv.Ai dat cu mine de pământ.Nopți întregi nedormite,zile întregi nemâncat,la un moment dat mi-am scufundat mințile din cap și tot sângele din corp mi l-am înecat în alcool.Am luat ciocanul din garaj și mi-am distrus telefonul,l-am făcut țăndări.Nu voiam să-l am prin preajmă,nu voiam să te sun,nu voiam să vreau să te sun.Mi-am șters toate pozele cu noi,le-am distrus pe toate.Mi-au rămas doar cele cu tine,când îmi zâmbeai rușinată și îmi spuneai să nu te pozez că ești urâtă,că nu îți stă bine părul sau că te-ai îngrășat 1 kilogram două și se vede urât.Baliverne.
Nu cred că ai ajuns vreodată să plângi.Ei bine,ai plâns,rareori în fața mea,ascunzându-te de mine,deseori din cauza mea cel mai probabil.Dar ceea ce spun acum este că nu ai ajuns să plângi atât de mult,încât să nu mai ai lacrimi efectiv și să stai singură în casă,în liniște și să te doară pieptul atât de tare cum mă doare pe mine doar la gândul de tine.Parcă simt cum mi se frânge inima bucățică cu bucățică.Ții minte copiii din reclame care făceau turnuri din lego,apoi se nimerea cel mai rău dintre ei să strice tot,iar micile piese să se împrăștie peste tot ? Așa e și inima mea,știi ? Iar fiecare bucățică se sparge în altele și altele...și altele.
Am același coșmar din noaptea în care ai plecat și nu ți-am mai văzut chipul de-atunci.Aceeași scenă repetitivă când tu țipi,apoi eu țip și țipăm amândoi unul la altul parcă să vedem cine țipă mai tare și apoi eu mă enervez și dărâm tot ce îmi apărea în cale.Ultimele mele imagini cu tine sunt cele în care îți iei geanta,cheile și îmi spui printre lacrimi că pleci acasă.Acasă la mama ta.Apoi pleci trântind ușa,ieșind în ploaia puternică de afară.
Ai mințit când ai spus că pleci la mama ta? Ai fost singurul ei copil și ai plecat de lângă ea.Tatăl tău,stâlpul familiei,om respectabil,pe care nimeni nu părea să-l doboare,l-a doborât lipsa de tine.Faptul că nimeni nu știa nimic de tine,inclusiv eu.Nimicul de mine.Știi că între timp a suferit un preinfarct?Gândurile și vorbele pe care le avea în minte,nespuse ție desigur îl bântuie atât pe el,cât și pe mama ta,dar se pare că el suferă cel mai mult.Ai fost feblețea lui,știi asta? Te-a iubit mult.Te iubește mult.A fost,este și va fi întotdeauna mândru de tine.Ai fost fetița tatălui tău.Îmi spune asta mereu. "Fetița tatei.Nimeni nu o va putea vreodată înlocui pe fata mea."
