Dezamăgire😢

Neînțelegere

Am ajuns acasă.  Nu îmi pot imagina cum îi voi spune mamei ca am luat 6?
-Buna, mama!
-Buna, scumpo! Cum a fost azi la școală?
-Ăăă a fost bine. Doar o mica problema.
-Ce s-a întâmplat?
-Am dat un test la mate. Și... Am luat ăăă șase!
-Ce? Ai luat șase? Bine, chiar vroiam sa discut cu Lily sa nu te mai ia, dar scumpo dacă continui așa...
Ah, Lily! Am uitat de mama Lily! Nu pot sa cred, o sa plec în Canada!
-Dar, mamă! Te rog! Nu pot sa îmi las prietenii aici!
-Nu. Am zis ca mergi și mergi. Nu mai discutam. Acum fugi în camera ta și așteaptă pana te chem eu sa mănânci.
  M-am dus sus. I-am trimis un mesaj Clarei. Am invitat-o la mine.
  După ceva timp, a ajuns. M-am dus sa îi deschid.
-Cum adică pleci? Te muți?  Adică de tot? a spus ea.
-Da, așa cred. Din cauza ca am luat şasele ăla.
-Off. Poate mai exista o cale. Nu pot sa rămân aici singura. Numai am pe nimeni.
-Știu. De asta nu vreau sa plec.
-Eu mai știu de ce nu vrei. Leo.
-Iar începi cu povestea asta? Nu îmi place de Leo!
-Bine, cum vrei tu. Când pleci?
-Mâine.
-Așa repede?
-Mda...
Dar dintr-o data s-a auzit o voce care mă striga:
-Emma, ti-ai făcut bagajul?
-Da, mamă!
                     
                           ***
Clara a plecat, iar eu am rămas singura în camera. Mâine trebuia sa plec. Nu cred ca mai e vreo șansă să raman...
Dar totuși de ce a reacționat mama așa când a auzit? Nu a mai făcut așa ceva pana acum.

                        ☆Sfârșit☆
Va urma...
    Acesta a fost cel de-al 7-lea capitol din DEZAMĂGIRE 😢
    SPER CA V-A PLĂCUT!