Another level

"- Dar, Caroline.. Ceea ce vrei sa faci e al dracului de gresit!, imi zice Harry deja enervat de cererea mea.

- Harry, stiu ca tu nu ma vezi decat un copil, o adolescenta nebuna care vrea atentie! Si poate asta sunt, dar consider ca pot sa ma descurc cu asa ceva. 

    Ma simt dezamagita ca nu are incredere in mine. Acum iese adevarul la iveala. EL. El, care-mi spune ca nu ma pot descurca, ca nu sunt in stare de nimic. Vad ca se indreapta spre usa, luandu-si cheile de la Jeep-ul sau de pe masuta din coltul camerei.

- Harry.. ce faci?, il intreb incet, simtind cum imi pierd si cea mai mica speranta.

- Ce crezi ca fac? Nu te pot lasa sa faci asta!, zbiara la mine.

- Poftim? Stii ca-i pot ruga si pe ceilalti, nu?, ii raspund acid.

- Te-ai gandit ce parere ar fi avut tatal tau despre asta?, ma ataca unde doare cel mai rau.

     El nu stie, nu stie ca fac asta pentru tata. El isi dorea cel mai mult sa fac asta indiferent de cum ajungeam acolo. Stiind ca doar baiatul cu parul cret si ochii verzi stralucitori din fata mea imi este cel mai apropiat acum si ca imi vrea binele, incep sa renunt la idee. Totusi, un fir subtire de ata ma tine legata atat de strans de ideea asta care nu vrea sa imi dea pace.

- Iti voi arata in curand de ce sunt in stare! ii spun curajoasa, dupa ce o idee imi fulgera mintea. Asteapta doar pana saptamana viitoare, Styles. 

   Cu asta imi intorc capul spre geanta de pe scaun, o asez rapid pe umar si imi dau parul de culoarea morcovului din ochii mei. ' - Probabil ideea asta te va speria destul de tare, Harry. ' , imi tot repetam in minte, pe buze asezandu-mi-se un ranjet dracesc. "