Cap 2.

12 3 2
                                    

Nu te mai suportam. Am plecat. Nici atunci nu mi-ai dat pace. Protectia copilului nu era necesara. Ca acea doamna sa intre peste mine in salon la control si sa tipe. Credeam ca o sa ma desparta de mama.  Tipam in somn. In somn!
Voiam sa mor. Numai la asta imi era gandul. Ma uitam pe geam si asteptam momentul. Dar am rezistat. Fiindca sunt puternica. Ti am rezistat tie cand ai venit cu cutitul ca sa o OMORI pe mama de fata cu mine...
As da un sfat celor care trec prin asta:
Descarca-te!
Nu oricui! Unii cer informatii ca sa rada, sa isi bata joc. Nu ii inteleg. Poate unii ma cred ciudata ca voiam sa MOR. Unii nu inteleg faptul ca suferim din cauza celor care ar trebui sa fie numiti ,,tata".
Ne inchidem atunci cand ne insulta fiindca zicem ca suntem un nimic.
Parca nu contam. Cand te inchizi suferi! Lacrimile se abtin... Dar cazi cu nervii la pamant din cauza asta... Lacrimile apar neinvitate neoprindu-se. Viata da numai drame. Eu urasc dramele. Dar ele vin... Nu le pot opri. Sunt musafiri neinvitati pe care ii urasc. Nu mai vreau drama! Vrrau liniste. Liniste!!!!
Mai bine plangi acum si razi mai tarziu fara sa te prefaci decat sa razi prefacandu-te ca totul e bine... Ca nu s-a intamplat nimic cand inima ta e ranita si nu mai poate. Descarca-te.... Nu oricui.... Dar.... Tine minte ca tatii pierd! Nu copiii! Pierd diamante ce intr-o zi vor avea nevoie de ele,dar ii va respinge asa cum au facut ei.

Scuze de greseli gramaticale❤

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Jun 22, 2017 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Tată....Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum