I'm sorry..

11 1 0
                                    

Dupa ce ma imbrac si cobor scarile ma duc sa gust din prajitura pe care Eileen a adus-o.

Era chiar buna.

Apoi pun cateva prajiturele si urc sa ii dau si lui Harry. Cand il aud plangand.

-Harry.. ce s-a intamplat? Il intreb speriata si fug catre el.

Nu imi raspundea. Statea pe marginea patului plangand cu telefonul la ureche . Ii iau telefonul de la ureche si ma uit sa vad cine e. Anne.

-Hey.. ce s-a intamplat? O intreb speriata de raspuns, nu stiam la ce sa ma astept.

-Robin... a murit.. Atunci mi s-a sfasiat inima. Anne a inchis si eu am lasat telefonul jos incepand sa plang.

Imi aduc aminte cand l-am cunoscut pe Robin, tatal vitreg al lui Harry. Era foarte simpatic.. si, acum omorat de cancer.

Mi-am pus mana pe obrazul lui Harry si i-am sters lacrimile.

-Hei.. totul o sa fie okay.. Iti promit. Acum e intr-un loc mai buna.. Ii soptesc dupa ce ma pun in genunchi intre picioarele lui.

-Nu... el nu.. nu mai e.. Sopteste cu vocea tremuranda si apoi ma saruta apasat pe buze luandu-si putere.

-Hai sa mergem la Anne. Ii spun in timp ce ii caut haine.

In tot acest timp s-a imbracat plangand.

Dupa ce ne-am imbracat l-am oprit si m-am uitat in ochii lui.

-Eu nu asa te-am cunoscut!  Eu te stiu ca fiind un barbat puternic! Trebuie sa ai incredere in tine. Nu ne vom opri aici! Da? Fii puternic.. Ii spun strangandu-l in brate. El ma strange atat de tare, incat nu mai am aer.

Era devastat, dar eu i-am dat putina putere.

Conduc pana la casa lui Anne si intram.

Anne era pe canapea plangad cu o poza in mana.

Am fugit la ea imbratisand-o.

Ei treceau printr-o perioada groaznica. Stiam cum e.

O sarut pe frunte inainte ca Harry sa se aseze pe partea cealalta si sa o stranga in brate.

Ma abtineam sa nu plang. Voiam sa le invoc putere, sa le arat ca nu trebuie sa ne oprim aici.

-Imi pare rau.. Le spun sarutandu-i pe amandoi.

-Nu imi vine sa cred.. Totul s-a intamplat atat de repede.. De ce el..? Soptea Anne. Nu se simtea bine Anne. Si stiam asta si stiam cum se simte.

-Vrei sa ma duc sa iti fac un ceai? O intreb mangaindu-i umarul.

-Da, te rog. Imi spune in timp ce ii stergeam lacrimile.

Ma duc in bucatarie lasandu-i singuri apoi fac niste ceai..

M-am gandit sa o sun si pe Gemma, asa ca asta am facut. Mi-a spus ca ajunge in cateva minute.

Intre timp ma intorc in camera si le dau canile cu ceai asezand doua pe masa, una pentru mine si una pentru Gemma.

-Vine si Gemma aici..

Anne da din cap si imi prinde mana strans in a sa.

-Iti multumesc ca esti aici.. Spune zambindu-mi.

-Nu vreau sa imi multumesti, fac ceea ce pot.

Dupa scurt timp apare si Gemma. Anne merge grabita catre ea si o strange in brate. Eu ma asez langa Harry si imi pun capul pe pieptul lui.

-Crede-ma... acum el se afla intr-un loc mai bun... Ii soptesc la ureche lui Harry inainte sa ii sterg lacrimile de pe obraji.

-Stiu asta.. Sopteste si ma saruta pe frunte.

Dupa ce am stat si am vorbit toti, noi ne-am intors acasa.

Cand intram in casa suntem asaltati de intrebari.

-Va rog! Ridic vocea inainte ca Harry sa il ia in brate pe Liam strangandu-l strans.

-Ce s-a intamplat, mate..?

-Tata...a murit. Sopteste Harry inainte ca sa ma ia de mana si sa ma traga la etaj.


Dupa ce ne schimbam ne asezam in pat. Harry era obosit asa ca ne-am pus sa dormim putin.

In timp ce dormea se tot zbatea, se invartea in toate partile.

Era stresat, obosit.. nu putea sa doarma..  Nu stiam ce sa fac in acel moment..

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Jun 30, 2017 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Defectul PerfectUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum