Three days...

Seara.....

   Era o seară superbă de vară, căldura și mirosul delicat și insistent de ploaie stăpâneau  liniștea serii de august...E bine afară....doi îndrăgostiți își declarau iubirea unul față de altul printr-o partidă de sex încinsă, încinsă de mișcările lor repetate, de sunetele provocate de plăcere .....de durerea dulce provocată atunci când Emy îi mușca încet și bine gâtul Mariei..
...fusese atât de bine, atât de liniște, parcă tot universul se concentrase asupra dragostei lor. Relaxați,fără giji și mulțumiți stăteau întinși și goi unul lângă altul tachinându.se. Simțeau că nimic rău nu s-ar putea întâmpla... părea atât de perfect totul.😇 Părea 😶...în timp ce ei erau fericiți,într-un alt colț de lume cineva luase o decizie îngrozitoare. În timp ce cei doi frământau patul încercând  să găsească raiul pământesc ....un suflet chinuit își croia drum spre infernul etern.
  
Emi și Maria adormiseră ....obosiți în urma partidei  de mai devreme.

*Între timp în celălalt colț de lume Angela fuma o țigară liniștită și lipsită de gânduri sub cireșul acum adormit ....privea în gol....încerca să-și distingă casa ce se zărea  luminată de razele argintii a lunii și apoi deodată își spuse :
A*: -Asta este ultima mea țigară din lumea asta! Spuse ea surâzând încet 😑...
A*:- Sper ca "ăl' cu coarne sa-mi de-a pauză din când în când să fumez o țigară"!!! ..spuse ea de data aceasta râzând în hohote....

Liniștea serii o sugruma ....începea să  tremure .... șovăia .."Oare de ce nu o aude nimeni​?".....se gândise ea....." Oare ce fac oamenii când eu îmi petrec ultimele minute în lumea  asta vie și totuși lipsită de viață?"......

Își închise ochii, mulțumită parcă, știa că în curând are să scape de tot , de soțul ei alcoolic și violent, de sărăcia lucie în care trăia ....de singurătate...de singurătate. Își stinse țigara în țărână uscată care în curând îi va servi drept plapuma și pernă.
   Rămase o clipă uitându.se către cer ...era plin de stele iar luna veghea conștientă și nepăsătoare de ce avea să se petreacă. Totul era atât pe frumos, era liniște....toate erau martore și luna și cerul și iarba și pământul și Dumnezeu.. o priveau pe ea..și nimeni sau nimic nu încearca să o oprească ...

Se puse în genunchi și începu:

A*:- Doamne, TU , TU care mă vezi de sus ....îți mulțumesc că mi-ai permis să trăiesc până acum...îmi mulțumesc că mi-ai dat 5 copii frumoși... te rog ai grijă de ei! Doamne iartă.mă te rog  pentru ce urmează să fac ...viața acesta eu nu pot să o mai îndur!...își făcuse cruce, sărutase pământul și se uită la cer cu lacrimi în ochi, se aplecă luase cearșaful găsit prin bucătăria de vară...se urcă în cireș , legase strâns bucata de material de brațul cireșului acum treaz și îngrozit de ce are să se întâmple între ramurile sale, legase materialul și de gurmazul său.....tremura, plângea .....începuse să-i fie frică, încercă să se dezlege, nu poate mâinile sale parcă au înțepenit...se agită,ramura începe să se miște.Angela speriată încearcă să rupă țesătura... printr-o mișcare bruscă cade de pe ramură...trupul ei incepe să se legene, o doare atât de tare...capul, ochii, creierul încep să o doară atât de tare ...se simțea ca și cum urmează să-i crape țeasta.... disperată încearcă să se agățe de ramuri...dar nu reușește cu brațele sale micuțe și slabe. Gata își spuse... durerea începuse să dispară.... sufletul îi părăsea încet,încet trupul ...adormise pentru totdeauna cu mana pe cireșul plantat de ea acum mult timp.