Aerul rece de toamnă îmi bătea în față, în timp ce parcurgeam în viteză drumul spre Las Vegas. Copacii rămâneam în urma noastră, la fel ca familile noastre, prietenii si tot ce face parte din viața noastră şi ne împiedică să pășim spre un nou început. Dar acum suntem doar noi doi şi un motor, nu îmi pot stăpâni zâmbetul, când doar mă gândesc că în câteva momente ea va fi mireasa mea. O insectă îmi intră în gură din cauza zâmbetului meu larg şi incep sa tuşesc, o aud pe ea cum râde în spate, pieptul ei fiind lipit de spatele meu iar mâinile sale micute sunt înconjurate strans în jurul taliei mele.
Râsul ei colorat este ca un cântec pentru mine, se aude înfundat din cauza căsti ce o poarta şi a vântului ce îmi vâjie în urechi, dar îl pot auzi şi asta îmi face inima să bată mai tare. Totul se destrama cand sunetul alarmelor de politie îmi invadează urechile. Disperat, măresc viteza, tot ce trebui să fac este sa pun suficientă distanță între noi şi poliția. Sunetul ce îmi rănea urechile se estompa încet. Mi-am întors capul pentru a privi in spate, o singură secundă de neatenție a fost de ajuns pentru a se creea dezastrul.
"Sari!" Am țipat spre ea dar ea parca nu mă auzea, pur şi simplu privea prin mine si îmi striga numele implorand ajutor. Era prea tarziu pentru ea, motocicleta a plonjat deasupra podului direct in marea adanca. La cateva secunde, a explodat, doar fum rămânând in urma sa.
"Ajuta-ma, Niall! Te implor, salveaza-ma." Se uita la mine cu ochii negri sticloşi, acoperită de sânge şi arsuri. Voiam să o ajut dar nu ştiam cum. Doar o priveam neputincios şi speriat.
"Niall, de ce nu mă ajuti? Nu mai mă iubesti? Niall, mă doare, te rog fă durerea să se opreasca, copilul nostru nu va rezista!" Copil? Ce copil? Panica m-a cuprins şi în sfarsit corpul meu a început să se mişte. Am întins mâinile spre ea dar parea ca se îndepărtează tot mai mult, la fel si sunetul înfundat al plânsului ei. Dintr-o dată era chiar în fața mea, sangele curgea şiroaie pe ea. Îsi avea mâinile pe pântece şi capul aplecat suspinând.
"De ce nu m-ai salvat, Niall? De ce ne-ai lăsat să murim? Îsi ridică privirea spre mine, eu eram împietrit neputand să reactionez în vreun fel. Totul era înconjurat în întuneric, privirea ei de gheață mă strapungea. Mici flăcări au început să iasă din corpul ei firav si rănit, cu rapiditate flăcările s-au întețit şi au acaparat-o în întregime, doar ecoul țipătului ei îndurerat auzindu-se.
-Nu! Te rog, nu! Întoarce-te! Îmi deschid ochii albaştri uitându-mă in jur şi realizând că a fost doar un coșmar, un alt coșmar. Respirația îmi este neregulată iar inima îmi bate cu putere în piept. Picuri de transpirație îmi parcurg fruntea coborând spre față, îmi trec mâinile prin parul umed şi uşor lipicios, dând şuvițele blonde pe spate. Cobor alene din pat, o uşoara amețeală cuprizându-mi pentru câteva momente vederea. Oftez şi mă îndrept cu paşi mici şi lenesi spre baia din dormitor, gândul meu încă fiind la visul ăla afurisit. Apăs pe clanță, dar nu apuc să intru, caci perfecta mea mamă îsi face prezența în camera mea, purtând o falsă îngrijorarea pe fata. O vad cum păşeşte spre mine, tocurile ei uriaşe creând ecou în urechile mele. Oftez, deschid uşa şi intru, chiar nu am chef să îi aud porcăriile dis de dimineață.
Dau să închid uşa dar vocea ei, prea subțire pentru gustul meu, îmi oprește acțiunea, îmi întorc doar capul pentru a o privi. Purta blugi strâmti şi sacou, parul blond îl avea deschis in bucle lejere, nici macar nu zici ca-i maica-mea, arată a sor-mea sau orice altceva, dar nu a mama. Perfectiunea ei mă calcă pe nervi, dar pe cât de frumoasă este pe atât de urât îi este caraterul.
-Ce vrei? O intreb aspru încă cu spatele la ea. Îi aud oftatul sonor şi mă încrunt întorcându-mă cu fața la ea, mă priveste rece cu ochii săi albaştrii ca marea, o scânteie de compătimire îi traversează privirea cand îmi vede înfătisarea cam destrăbălată, aşa cum ea spune. Oricum, mereu arăt ca un destrăbălat pentru ea, dar nu e ca şi cum mă doare undeva de ce crede ea despre mine. Face câțiva paşi spre mine în timp ce eu îi urmaresc atent miscările, îsi asează mana peste umarul meu dar si-o retrage simțind transpirația. Îmi dau ochii peste cap şi mai că o iau de mână şi o dau afară.
CITEȘTI
Green and Blue
FanfictionDouă persoane cu caractere complet diferite dar totuşi asemănătoare. Au idealuri diferite şi concepții asupra vieții complet opuse unul celuilalt şi totuşi se pot întelege unul pe altul. Trecutul tulmutos al lui Niall l-a făcut să devină monstrul de...