Cliché

Capitolul 2

"În sfârșit, acasă..." . După o zi lungă și obositoare, un arogant care mi-a stricat-o mai mult și un profesor sărit de pe fix, plus un test surpriză ca să fie o zi "perfecta".
Mă aflam în fața blocului cu 10 etaje și eu stăteam fix la ultimul. Măcar aveam lift...
..."Stricat?! Poftim?!Ughhh..."
Am urcat cele 10 etaje, gâfâind de parcă tocmai am terminat un maraton. Mă pregăteam să intru în umila mea locuința când aud...
-Señorita Skye...
O nu, ziua mea nu putea fi mai bună de atât. Mă întorc și știam deja de cine aveam să dau...Valentino.
-Ce e, Val?
Vecinul meu spaniol alerga către mine cu un buchet de trandafiri ce aveau o culoare intensă ca sângele.
-Astea...um...sunt pentru tine. Îmi întinde buchetul și își pune mâna la ceafă. Era rușinat și emoționat, îmi dădeam seama de asta după obrajii lui trandafirii care se asortau de minune cu ochii lui smarald.
Era un tip simpatic, de o seama cu mine, dar pur si simplu nu era genul meu.
-Mulțumesc mult, Val! Mă aplec să simt parfumul dulceag al trandafirilor. Eu trebuie să plec, umm...ne mai vedem. Îi fac cu mâna și intru în casă, pot să-mi imaginez dezamăgirea de pe chipul lui și mă simt prost așa că ma duc sa iau înghețata din frigider.
-Vrei?mă adresez fratelui meu mai mare cu doi ani ce schimbă canalele bombănind că nu e nimic la televizor.
-Mai intrebi?!Arunc-o-ncoa'! Și printr-o simplă rotație de încheietură înghețata ajunge la Kevin.
-Mersi, surioară! Știe că urăsc să mă trateze ca pe un copil mic și de aceea nu ezită să zică mai tare ultimul cuvânt.
.
Înghețata de ciocolata a ajuns s-a mutat din cutie pe fața mea, nu mint, mănânc ca un dezastru, nu că n-aș fi unul.
Un ciocănit ne întrerupe filmul de acțiune, iar Kevin se uită cu ochii lui mari și căprui la mine rugător și nu e nevoie să zică nimic, e genul ăla de privire "te duci tu, te rog?". Îmi dau ochii peste cap și mă duc să văd cine e.
Deschid ușa și mare îmi e mirarea când îl văd pe el la ușa.
-Poți să-mi spui te rog de ce ești roșu la față de la atâta râs?
Aaron îmi face o poză și mi-o arată...înghețata...
Iau un șervet repede și mă șterg de crema ciocolatie.
-Cine-i la ușă, Skye? Se aude vocea lui Kevin din bucatarie
-Iubitul tău?întreabă Aaron auzind vocea lui Kevin din sufragerie.
-Da, mint fără nerușinare.
-Surioarăăă, cine e la ușă?
Aaron râde zgomotos când își dă seama că l-am mințit, mulțumesc frumos frate.
Îl învit pe bunul meu coleg ca o gazdă primitoare ce sunt.
-Cine-i el?spune Kevin cotrobăind prin frigider.
-Un blegoman...adicăă, un coleg de clasă.
-A, ok, văd cum stă treaba. Macho-man-ule dacă o rănești te-ai ars.
-Da, domnule!
Nu mă pot abține și bufnesc în râs la seriozitatea fraierului din fața mea la vorbele fratelui meu. Îmi aruncă o privire încruntată, se pare că nu-i place să fie făcut de râs ups.