After Suicide Squad

#story#two

#JOKER

Dupa ce a cazut in bratele mele cat de dramatic a putut (asta-i fata mea), s-a uitat la mine cu o fata de vreau-ceva-de-la-tine-si-tu-trebuie-sa-ghicesti-ca-prin-minune-ce. Fetita asta stie cum sa ma calce pe nervi. Uneori ma intreb de ce fac tot ce fac pentru ea. O...iubesc? Da, asa am zis. Si totusi, ce stiu eu despre iubire? Daca e doar o obsesie nebuna, la fel ca tot ce ma reprezinta, si, in final, ma voi plictisi de ea? I-as frange inima. Dar apoi am avut revelatia. Harley este deja, in mod foarte evident, slabiciunea mea.  Cand am permis eu unei toane de moment sa imi devina slabiciune? Imi pasa ca inima ei ar putea franta. Cand mi-a pasat mie de altcineva inafara de propria mea persoana? Am facut eforturi ca sa o scot de acolo, turband de nervi numai la gandul ca traieste in niste conditii mizerabile, in prezenta unor oameni mizerabili care s-ar putea hotari oricand ca nu mai au nevoie de ea. Mi-am facut griji pentru viata ei. Cand mi-am facut eu griji pentru orice? Eu chiar o iubesc. Nu stiu ce inseamna asta, daca e o iubire normala sau nu, daca imi va aduce ceva rau sau nu. Tot ce stiu e ca Harley Quinn e a mea si asa va fi pentru tot restul vietii ei mizerabile. Voi avea grija ca asta sa se intample.

Ma uit la silueta prabusita in bratele mele. "Ce vrei, regina mea?". Harley se uita lung la mine, apoi izbucneste in ras. "Vreau sa fiu regina lumii, vreau sa am orice si de toate, dar mai ales il vreau pe Batsy mort. Vreau sa ii sfrantec beregata cu mainile astea doua ale mele. Din cauza lui am trecut prin ce am trecut. Din cauza  lui  am fost despartita de tine, Puddin." marai ea. Mama, ce apetisanta  e cand se enerveaza asa.  Dintr-o data imi doresc sa fiu intr-un pat regesc si sa fac eu ce stiu mai bine. Dar ma stapanesc.  Oarecum. O sarut puternic, plin de dorinta, apoi, cand in sfarsit ma despart de ea, ii spun niste cuvinte pe care le credeam pana in adancul oaselor mele. "Nu-ti face griji, my Puddin. Batman va muri. Batsy va cersi indurare la picioarele noastre, va plange si se va zvarcoli in timp ce il vom trece prin chinurile Iadului. Il vom omori incet si dureros si ii vom agata trupul ciopartit si mort acolo unde Guvernul, ceilalti supereroi, toata omenirea, va fi in stare sa il vada si inteleaga cu cine au de a face. Sa inteleaga ca ei nu ii joaca pe degete pe Rege si Regina.". Ma uit la Harley, stiind ce vede in ochii mei, in expresia fetei mele. Foame. Nebunie. Cruzime. Placere la gandul celor spuse. Nimic uman. Face ochii mari si, pentru cateva secunde, ma gandesc ca am speriat-o. Ca dupa atata timp petrecut impreuna, tocmai acum este speriata, la asta. Ok, nu spun ca fata mea, la fel cum mai zis, trebuie sa fie complet inumana. Dar totusi. Devenind din ce in ce mai iritat, ma pregatesc sa ii dau drumul jos din bratele mele si sa plec strigandu-i in nas ca este o tradatoare nenorocita, stiind ca, mai tarziu, aveam sa o caut, dar ma opresc locului cand vad expresia ce se naste pe fata ei. Respect. Dorinta. Foame. Cruzime. Nebunie. Placere. Fata lui Harley o oglindea aproape la perfectie pe a mea. Cat de prost am putut sa fiu sa cred ca s-a speriat? Fata asta e in stare sa ma urmeze pana in Iad si inapoi cu zambetul pe buze. Am transformat-o. Harley Quinn e ca mine. Dand drumul unui hohot salbatic de ras, am mai sarutat-o odata, stiind ca nu la lucrurile alea se referea cand a zis ce voia. Ceea ce voia ea era sa doarma si aveam sa o las, dar, tipic pentru Harley, nu mi-a dat voie sa am ultimul cuvant. A inchis ochii si s-a cuibarit in bratele mele in secunda in care m-am retras din sarutul plin de sentimente si promisiuni. Am ridicat capul si am fluierat la unul din baietii mei. Ma dau in vant dupa spectacol. Adevarul este ca nu mi-as fi permis niciodata sa cad la mana lui Batman din nou. Aveam propriul meu automobil blindat pe care nu l-ar fi daramat nici Batman, Iron Man, Superman si Spider Man la un loc, dara mai numai Batman. Dar am vrut sa il invat o lectie, am vrut sa dau un spectacol. Am vrut sa fiu special. Imediat ce masina-tanc se apropie de noi, unul din baietii mei se ofera sa o ia pe Harley ca sa ma pot urca in masina. Marai la el, Doamne, cat de norocos este ca am mainile ocupate in momentul de fata, si ma urc in masina. Harley a motait in bratele mele tot drumul pana la o vila mare de la marginea orasului. Casa super, priveliste misto, cluburi multe in apropiere. Harley va fi in al nouazecilea cer cand se va trezi. O dezbrac de hainele incomode pentru dormit cu care era imbracata si o asez in patul meu. In patul nostru. Dupa ce mai dau cateva ordine, ma dezbrac si eu si ma intind langa ea. Se intinde spre mine, iar eu iau in brate zambind ca un nebun. Aveam planuri mari, Puddin. Foarte mari.

Probabil am adormit, pentru ca o raza de lumina care se juca pe fata mea m-a trezit. Langa mine, Harley statea frumoasa ca o zeita. M-am uitat la ea si, pentru prima data in viata, am ramas fara cuvinte. Toate clipele in care ma intindeam noapte in pat dupa ea si nu o gaseam, in care ma intorceam sa o sarut sau sa ii spun ceva ce mi s-a parut amuzant si ea nu era acolo, toate momentele in care faceam ceva amuzant si parca nu mi se mai pareau asa de amuzante gandinu-ma ca ea nu poate sa le vada m-au coplesit si am luat-o in brate. "Sa nu imi mai faci niciodata una ca asta" spun cu nasul in parul ei. "Sa nu mai fac ce?" se aude vocea ei  soptita. "Sa nu cumva sa ma mai parasesti." Se departeaza putin, cat sa ridice capul si sa se uite in ochii mei cu ochii aceia mari si izbitori ai ei inotand in lacrimi si cu o expresie melancolica si in acelasi timp plina de speranta. "Ti-am lipsit?" ma intreaba ea. "Tu ce crezi?" ii raspund. Imi dau seama ca aman un raspuns adevarat si concret. Dar pe bune acum. Ce sa spun? Ca o iubesc? Si ce fel de iubire e asta? Ca m-a schimbat ea ca prin minune si m-a facut mai putin psihopat? Sau ca am facut-o si pe ea o psihopata si acum avem parte de o iubire-obsesie psihopata impreuna? Pur si simplu nu e... Nu se simte ca ceea ce ar trebui sa spun. Cred ca am tacut pentru prea mult timp, pentru ca lacrimile incepeau sa i se prelinga pe fata si buza de jos sa ii tremure. Oh, God. Ce fac? Ce i-am permis sa faca? Sa ma schimbe? Nu imi place asta. Deloc. Dar totusi m-am uitat iar la fata ei si n-am putut sa nu-i sterg lacrimile. N-am putut sa nu rad si sa nu ii zic sa stea linistita, caci sa omor oameni nevinovati, sa torturez rau-facatori de ultima speta sau sa joc ruleta ruseasca pe capul presedintelui nu a fost niciodata mai plictisitoare decat in absenta ei. Ca am facut orice pentru a o scoate din mocirla si ca as face-o din nou. Am vazut cum s-a inveselit. Am vazut lumina in ochii ei cand i-am zis "Sunt obsesiv si absolut psihopat indragostit de tine." Am fost fericit. Si am putut sa respir dupa mult, mult timp.

Eram gata imbracati, desi sa ne imbracam a durat mai mult ca de obicei printre saruturi, si, mai fericiti ca niciodata, aveam de gand sa mergem sa ne cumparam un Lamborghini nou, pe care    i-am promis ca nu il voi mai ineca pe fundul apei sau arunca in aer. Dar, cum era de asteptat, soarta nu ne-a lasat sa ne plictisim prea mult, ca ne-a si aruncat direct prin geam distractia, pachet 2 in 1 cu livrare gratuita  in momentul in care voiam sa iesim pe usa, un vechi "prieten". Deadshot statea cu adevarat mort si plin de sange pe podeaua mea imaculata. Zambetul meu malefic si tipatul ca de ceainic, pe jumatate incantat, pe jumatate ingrozit, au umplut incaperea.

Niciunul din noi nu a observat biletelul care zacea pe podea.

-----------------------------------------------------

Dupa un secol, iata ca m-am intors (nu v-ati asteptat, nu-i asa? SURPRIZA) cu urmatorul capitol din After Suicide Squad. Sper din tot sufletul meu ca v-a placut, imi cer scuze pentru eventualele greseli si pentru lipsa diacriticelor si astept parerile voastre in comentarii.

Lectura placuta^_^