Se zice, că ori de câte ori cade o stea, unui individ i se îndeplineşte o dorință, mereu am fost fascinat de lucruri simple, minimalistice, cu un strop de nebunie, căci viața e ca un ocean, iar un ocean fără furtuni, e ca o relație fără sex, degeaba.
Mergea a 6 lună, a 6 lună a anului 2017, era ora 3:27 dimineața, eram eu şi ciorna, pe care îmi făceam notițele, am analizat tot, ora, vremea de afară, starea mea sufletească şi ştii, cititorule, măcar că eşti unicul ce va citi haosul meu de idei, vreau să-mi împărtăşez starea mea emotivă, mă presează puțin, sunt ca un om după moarte, în speranța unui viitor mai bun, dar cu finalul tragic. Să ştii, mereu am iubit filmele cu finalul trist, că invidiez pe toți, nu e invidie bună, e neagră, plină de ură şi umilire...
Poftim, e 3:31 şi steaua dracului, nu vrea să cadă, iar dorința mea de a avea o partidă de sex, se pare că va rămânea nesatisfăcută. Poftim, prima impresie, când citeşti acest fragment, pare, că e jurnalul unui obsedat, maniac, sau nu ştiu, unui om cu dereglări psihice. Vreau să confirm, sunt bolnav, de un gen nou de boală a foamei, mereu sunt flămând (de alimente, iubire, dor, sentimente, sex), dar ştii cum e cu câinele ce nu-l hrăneşti?, slăbeşte, moare, se pierde, te latră, de asta şi conştiința mea mă urăşte, îi sunt stăpân, iar ea mă latră, că nu-mi satisfac nevoile.
Seeex, sex, sex-sex şi iar sex...
Dar nu-s eu gigantul sexului, nuu, sunt un obişnuit puşti, care-n căutarea unui loc umed, poate să găsească iubirea. Se zice că noi, bărbații, cică gândim cu penisul, e o nebunie, dar mi se pare, că penisul meu nu mai gândeşte pentru mine, a dat demisia micu, că nu-i plăteam salariu, eu înțeleg, masturbarea, dar nici eu nu aş schimba un steak de vită, pe o amărâtă de crenvurşcă...
Începusem cu a "scrie" versuri, însă unii le citesc şi mă înjură, că-s plagiator, că nu m-ar duce mentalitatea mea scundă, pentru a trăi poezia...am râs. Sunt genul narcisist, mereu vesel, dar am depresii şi declar acest an, un an al depresiei mele, mă simt ca o adolescentă, căreia i s-a început ciclul. Mă doare capul, corpul, puțin câte puțin mă îngraş, cam disperat şi fără ambiții, doar mici idei, cam neântemeiate, dar un alb sec rezolvă problema. Nu sunt alcoolic, ştiu că doar alcoolici zic aşa şi totuşi mă consider bravo, adică mă satisface tot, aproape tot. Am o singură problemă, sunt sărac, asta mă cam supără.
(Luăm o pauză)
Am răsfoit poze cu conținut erotic, mă simt mai relaxat, am uşa deschisă, mă măngâie încet o adiere de vânt, am măna încordată, privirea severă şi capul gol, e un vid, simt că dacă las o idee să se scurgă, păi din ea rămâne doar o undă sonoră bruscă, ce-mi v-a tăia auzul. Nasul, ochii, urechile, etc. se țin pe ațe, dacă ceva le deranjează, păi se rup, încep a mă descompume, am ciumă. Am scris deja vreun sfert din capitol, dar totuşi nu am început încă nici o linie de subiect, deci o fac acuma, "deschide ochii" dormeam deja, e vreun trans ceva, sau doar rumegări de conştiință. Ziua, când m-am trezit, pe la 13:00, am simțit o atingere, mă gâdilea, nu pot să zic prin cuvinte, atât de iritant, dar deja de vreo 10 minute tot mă gâdilă. Era ceva deosebit, mai simțisem asta, dar nici cea mai mică idee ce ar fi. Stam pe burtă, mă uitasem prin părți, stănga, dreapta...gol. Prin cameră nici adiere de viață, doar un punct negru tot se roteşte de jur împrejur, abia atunci mă trezisem definitiv. Era o muscă, gâză neghiabă ce-mi mâncase o bună parte din nervi, urăsc să fiu trezit din somn, devin agresiv, dar din fericire pentru ea, sunt prea leneş, ca să fug s-o prind, însă în gând, proiectam scena, unde îi smulg aripioarele, apoi picioruşele şi îi dau foc cu chibritu, am văzut aşa ceva, în emisiuni japoneze, ce pot să zic, au ingeniozitate multă, ăştea cu ochii între-deschişi. Să nu credeți, nu sunt rasist, nici măcar homofob, sunt ceva gen hipster, care nu face chipeş, atâta timp, cât nu-l deranjează ambianța. Ce pot să zic, mă trezisem cu dispoziția de rahat, amărui şi cu nuanțe scârboase. Nu aveam planuri, idei sau hobby, eram doar eu şi camera, baia, dinții spălați, periuța deja rărită, că trebuie să cumpăr alta, dar cum am mai zis, nu mă deranjează. Pe la 13:20, sau cum îi zic eu, "neața mie", păi am băgat privirea în telefon, sunt mereu cu nasul în el, absolut. Sunt cam dependent de internet, conflictele de acolo şi oamenii, pe care îmi place să-i analizez. Camera în care locuiesc, mă presează, e ca o căpcană, mă ține strâns, legat de pat, cuprins cu perna şi în ceartă cu plapuma, era a 31 zi de vară, iar eu dormeam învelit cu plapuma, sunt absurd, dar asta e modul meu de a fi, de a exista. De câteva ori, m-am întrebat, ce e "sensul"? şi mai ales cel al vieții, că nu poate el să reprezinte doar futai, beții, familie, după copii, datorii la stat şi deces, nu gândesc mai larg, dacă cinstit vreau aşa viață, cu datorii, soția care ar fi geloasă un pic, cu probleme aparente, copilaşi ce fug prin casă, şi un câine, unul micuț, aşa dulce, pe care voi uita să-l hrănesc la timp.
E zi, mă topesc, că curge apa de pe corpu-mi înfierbântat, de parcă am băut țuică de casă, iar înainte de asta am flambat-o, mă arde tot pieptul, îmi arunc privirea spre dulap, spre haine şi mă gândesc, în ce ținută să merg spre cel mai apropiat market, că vreau să arăt bine, poate-mi întâlnesc viitoarea soție în stradă. Alegerea a rămas la un tricou, simplu, că ador minimalismul (cum am mai zis) , blugii negri, ca de obicei, răsuflecați, că cică am stil şi deja ghetele. Mă salut cu toți, toți vecinii, colegii, prietenii, că nu mă deranjează comunicabilitatea, deşi sunt un maniac sociopat, care vrea să le placă tuturor.
Merg...merg şi ajung.
