Mariaj letal (Finalizată)

Mariaj letal

         Lacrimile se prăvălesc la vale, iar eu mă leagăn precum un bolnav psihic, culcuşită într-un colţ al camerei imense. Îmi îmbrăţişez genunchii şi tot trupul îmi zvâcneşte spasmodic, durerea şi ritmul prea accelerat al inimii reverberând în cutia toracică precum o minge mică din silicon aruncată cu putere într-o încăpere goală. Îmi muşc buza doar să n-o mai simt tremurând, iar gustul metalic şi uşor sărat al sângelui mi se răspândeşte în gură, obligându-mă să mă îndrept spre baia care a reprezentat un martor mut al tuturor episoadelor de genul celui de astăzi.

         Mă azvârl rapid pe marmura neagră, adusă la comandă din Italia, încleştându-mi degetele pe vasul de toaletă şi strângându-l cu o forţă direct proporţională cu imensitatea suferinţei pe care o port în suflet de trei ani încoace.

         Oh, aceşti trei ani blestemaţi!

         Trupul mi se chirceşte şi stomacul se revoltă, rememorând atingerile slinoase ale aşa-zisului partener de afaceri al soţului meu. Degetele lui groase îmi conturau şoldurile, iar mustața pe care şi-o ştergea de pielea mea mă irita, amplificând durerea care-mi bubuia în piept mai tare decât un gong.

         Iar el privea.

         Mă privea cum strângeam aşternuturile în pumni, dorindu-mi să le sfâşii cu mâinile goale, dar nu zicea nimic. Trăgea nepăsător din trabucul Cohiba Behike, marca şi sortimentul său preferat, zâmbind satisfăcut când bărbatul care mă poseda în patul care ar fi trebuit să fie matrimonial îmi vorbea vulgar sau mă pălmuia peste fund.

         — Morrow, nevastă-ta-i o adevărată comoară la casa omului, rostea cu un glas gâtuit bărbatul, aruncându-şi ochii spre Edward, pătrunzându-mă din ce în ce mai adânc.

         Soţul meu privea absent pe fundul paharului cu Bourbon, învârtind gheața rămasă şi pufnind la aluzia partenerului său.

         — Dac-ai fi a mea, nu te-aş împărţi cu nimeni, mi-a mârâit în ureche, muşcându-mi lobul cu posesivitate.

         Ştiu exact ce i-a trecut prin minte lui Edward atunci. După toată perioada petrecută în compania sa, i-am învăţat toate tabieturile şi eu sunt unica persoană care ştie ce hram poartă.

         Dacă aş fi ştiut şi atunci...

         Am privit doar ambalajul şi m-am agăţat de costumul său Armani ca de ultimul colac de salvare.

         Viața mea luase o întorsătură ciudată când l-am cunoscut pe el. Visul meu de a ajunge o balerină de succes se prelinsese pe bara de striptease a unui local de la subsolul unui imobil retras, transformându-se într-o băltoacă de alcool ieftin, plină cu scrum de ţigară şi deasupra căreia pluteau bancnote de zece şi douăzeci de dolari, rareori cincizeci. Studiile costau, cursurile de balet costau, iar chiria trebuia plătită. Mama ajunsese în stadiul în care avea mereu nevoie de îngrijire specială, şi cum eu nu mă puteam ocupa de ea deoarece trebuia să lucrez pentru a ne întreţine, a fost nevoie să angajez pe cineva care să fie acolo în permanență. Astfel, cheltuielile au crescut, fără să mai pun la socoteală tratamentul şi costul stilului de viaţă sănătos recomandat de medici pentru ţinerea sub control a sclerozei multiple de care suferea.

         Dansam la Jerry's şase zile pe săptămână, iar programul se încheia la ora patru dimineața, epuizându-mă complet. În fiecare seară, amestecam whisky cu Red Bull pentru un aport de energie. Cunoşteam mişcările şi-mi era mult mai uşor să alunec pe bara metalică datorită cursurilor intense de balet. Schimbasem poantele – încălţămintea specială pentru balet – cu platforme de douăzeci şi cinci de centimetri, iar bara orizontală din sala bine luminată de antrenamente o înlocuisem cu cea verticală dintr-o hazna întunecoasă şi cu iz de mucegai.