Lucruri bune și nebune despre Japonia

17

Japonia are mai multe tipuri de scriere sau alfabete.
• Hiragana și Katana, cu care începe orice japonez junior, apoi la liceu învaţă kanji. •Kanji semnele mai vechi împrumutate din China cu mii de ani în urmă şi remodelare după sistemul japonez.
• Katakana si hiragana sunt principale. De exemplu dacă uiţi un semn în kanji îl poţi scrie în hiragana. 
•Romaji este un noul alfabet (romanizat) care foloseşte litere latine ca ale noastre în loc de caractlimba.

Scrierea in limba japoneza
  Limba japoneza foloseste patru sisteme diferite de scriere, ceea ce implica o complexitate deosebita din punct de vedere ortografic.
  Cele patru sisteme sint römaji (caracterele latine), silabarele fonetice native hiragana, katagana si kanji (caracterele imprumutate de japonezi din limba chineza).
  Aceste caractere chinezesti, in numar de citeva mii, includ citirea, semnificatia si forma.
  Silabarele Kana
Sistemul cel mai folosit pentru a scrie un text in limba japoneza este Kana.
Kana este format din doua silabare fonetice inrudite, hiragana si katagana.
  Hiragana
  Hiragana ( hiragana) sint caractere care reprezinta sunete, respectiv silabe.
O silaba este in general compusa dintr-o consoana si o vocala, dar sint si situatii cind o singura vocala poate constitui o silaba.
Limba japoneza contemporana include cinci vocale si 14 consoane de baza, care alcatuiesc fonemele limbii:
vocale: a, i, u, e, o;
consoane: k, s, t, n, h, m, y, r, w, g, z, d, b, p.
Este foarte important sa se inteleaga ca hiragana si katagana reprezinta silabare si nu un alfabet. De exemplu, un caracter hiragana nu se poate descompune, in componente separate, o consoana si o vocala.
  Silabele kana de baza sint asezate intr-un tabel (matrice cu cinci linii si zece coloane), denumit uneori si „tabelul celor 50 de sunete” (  gojüon zu sau  gojüon hyö – desi el are doar 48 de sunete).
  Katakana
  Katakana ( katakana) este, de asemenea, un silabar care reprezinta, cu putine exceptii, acelasi set de sunete ca si hiragana.
Spre deosebire de hiragana, care este folosit pentru a scrie cuvinte de origine japoneza, katakana este folosit in principal pentru a reda cuvinte de origine straina, numite gairaigo (gairaigo), a scrie cuvinte onomatopeice, nume straine etc.
  O alta deosebire intre cele doua silabare este data de folosirea independenta a silabarului katakana, in timp ce caracterele exprimate prin hiragana se alatura in special simbolurilor redate de kanji.
  Katakana a fost format prin extragerea unei portiuni dintr-un kanji, dar ca si la hiragana, nu a mai pastrat semnificatia initiala. De aceea se face afirmatia ca silabarul katakana este inclus in kanji.
Si modul de scriere este diferit. Astfel, in hiragana se scrie mai mult cu linii curbe, iar in katakana cu linii drepte, ceea ce ii confera un aspect angular.
Multe silabe katakana sint aproape identice cu caracterele kanji. Ele se disting de acestea prin forma lor mai mica si prin faptul ca silabele katakana se succed.
  Kanji
Istoric
  Impreuna cu silabarele kana (hiragana si katakana), kanji sint deosebit de importante pentru scrierea japoneza.
  Kanji, , sint caractere de origine chineza si au fost introduse in Japonia incepind cu secolul al III-lea d.Hr.
  Acum 5000 de ani, in China a fost creat un sistem de scriere care initial era bazat pe elemente pictografice.
  Aceasta caracteristica o regasim si la scrierea hieroglifica egipteana, respectiv la scrierea cuneiforma mesopotamiana. Hieroglifele egiptene reprezentau prin picturi sau desene ideea conceptuala pentru fiecare caracter.
Caracterele chinezesti, hanzi, desi initial pictografice, au urmat in timp un proces complex de abstractizare a ideilor reprezentate, ajungind in final sa exprime imagini conceptualizate, si nu „desene”.
  Hanzi aveau si un caracter sacru, deoarece exprimau intrebarile adresate de imparat zeilor si raspunsul acestora.
  Inscriptionate pe oase de vita si carapace de broasca testoasa, un preot avea misiunea de a gauri oasele, iar cu un fier inrosit, introdus in gaurile respective, producea fisuri. Traiectoriile acestor fisuri confereau inscriptiilor respective forta unui oracol, fiind interpretate ca raspunsuri ale zeilor.
Caracterele chinezesti au evoluat catre scopuri administrative si educative, in cadrul societatii.
Ele si-au multiplicat functiile si semnificatiile, iar multe dintre punctele si liniile care formau cuvintele si-au schimbat aspectul pentru a corespunde atit necesitatilor caligrafice, cit si cerintelor unei societati complexe.
Se impunea astfel o exprimare abstracta, ideatica, dincolo de aspectul vizual, pictografic.
Aceasta a fost realizata printr-un proces de sinteza intre „radicali” (caracterele simple) si alte caractere care, avind o anumita valoare fonetica, puteau reda ideea respectiva.
Radicalul exprima „categoria” caracterului respectiv, iar caracterul folosit pentru simbolul fonetic reda sunetul cuvintului asfel creat.
  Majoritatea caracterelelor chinezesti s-au format astfel, in timpul dinastiei T’ang (618-907), fiind inregistrate 26.000 de caractere, iar in timpul dinastiei Ch’ing (1662-1912) numarul lor depasea 42.000.
Dincolo de un aspect statistic, cifrele exprima atit posibilitatea de combinare, cit si complexitatea ideogramelor.
Deoarece invatarea unui numar atit de mare de caractere este deosebit de dificila, ele sint inregistrate si in dictionare, consemnindu-se astfel o marturie istorica si culturala milenara.
Cind cultura chineza s-a raspindit in tarile din apropiere, caracterele chinezesti au inceput sa se foloseasca in Vietnam, Coreea si Japonia.
Denumirea veche pentru Vietnam era Annam. In timpul dinastiei Han (202 i.Hr.-220 d.Hr.), Annam a fost sub influenta chineza, hanzi fiind utilizate pentru redactarea documentelor din perioada respectiva.
  In secolul al XVI-lea, primii misionari crestini se stabilesc in Annam. Ei au creat un sistem romanizat pentru limba folosita de annamezi.
Cind Annam ajunge colonie franceza, in secolul al XIX-lea, alfabetul latin devine dominant, iar caracterele chinezesti dispar din folosinta curenta.
Annam a fost denumit Vietnam, alfabetul latin fiind folosit ca un sistem de scriere national.
In secolul al IV-lea d.Hr., hanzi au fost introduse in Coreea, iar in secolul al XV-lea s-a creat un sistem de scriere denumit Hangul. Acesta se foloseste in continuare in Republica Coreea (Coreea de Sud), impreuna cu un numar limitat de caractere chinezesti. In Republica Populara Democrata Coreeana (Coreea de Nord) nu se mai folosesc hanzi.
  La inceputul secolului al III-lea d.Hr., Wani, un invatat al timpului, originar din partea de est a peninsulei Coreea, a plecat in Japonia. El avea in bagajele sale Analectele scrise de Confucius si Senjimon, un manual chinez pentru studiul ideogramelor.
Doua secole mai tirziu, o data cu dezvoltarea schimburilor comerciale intre Coreea si Japonia, kanji au patruns efectiv in arhipelagul nipon.
  Japonezii au importat kanji din China in trei valuri succesive, incepind cu anul 222, pina in anul 1279.
In aceasta perioada, in China, numarul caracterelor chinezesti a crescut de aproape trei ori. Multe kanji au fost imprumutate astfel in Japonia in mod repetat, in perioade diferite, iar modul lor de citire a fost, de asemenea, imprumutat din nou.
Aceasta a dus la diferite moduri de a citi un kanji, in functie de contextul in care acesta evolua si diferentele lingvistice.
  Primul imprumut a avut loc intre anii 222–589, din China perioadei Celor Sase Dinastii. Caracterele preluate in primul val de imprumut lingvistic se refereau in general la terminologia budista. In aceasta perioada, chinezii aveau intre 11.520 si 22.276 de caractere.
  Al doilea imprumut a avut loc intre anii 618-907, cind China era condusa de dinastia T’ang.
In al doilea val de imprumut lingvistic au fost preluate caractere folosite in administratie si in terminologia confucianista. In aceasta perioada, in China se foloseau intre 22.726 si 26.194 de caractere.
  Al treilea imprumut s-a produs intre anii 960-1279, cind China era sub conducerea dinastiei Song. Caracterele preluate erau folosite in terminologia Zen. In aceasta perioada, chinezii aveau intre 31.319 si 33.179 de caractere.
Pe parcursul acestui mileniu de import lingvistic, cele mai multe caractere chinezesti au fost imprumutate mai mult in cuvinte compuse. In acest context, vom gasi pentru un anumit kanji diferite moduri de citire, in functie de cuvintul in care apare. De asemenea, primele doua valuri de imprumut au avut si un impact semnificativ asupra fondului de cuvinte din limba japoneza.
  La inceput, limba japoneza veche, Yamato kotoba (lit. limba Yamato), s-a dezvoltat fara a avea un sistem de scriere. Comunicarea se facea oral, iar atunci cind un eveniment trebuia cunoscut si in alte regiuni, se angaja un narator profesionist denumit kataribe. Acesta calatorea si transmitea diferite mesaje.
Descendentii celor care au imigrat in Japonia prin peninsula coreeana, cunoscind kanji, au transcris Yamato kotoba in kanji, inregistrind astfel evenimente si cunostinte importante.
Dupa ce kanji au fost introduse in Japonia, japonezii au inceput sa citeasca texte si literatura chineza.
De asemenea, ei au ales kanji care erau echivalente fonetic cu silabele din Yamato kotoba si le-au folosit pentru a scrie limba

°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°°° Da stiu ca e cam lung dar asa voi posta de acum. °