Urmele Morții

Capitolul 1

***

Samantha facu cativa pasi pana ce ajunse la una dintre masini. Deschise usa, iar doua cadavre i-au cazut la picioare. A inceput sa tuseasca, facandu-si scarba. Si-a revenit apoi in fire si a inceput sa cotrobaie prin masina. A gasit o sticla de apa pe care si-a pus-o in rucsac, apoi a mai gasit cateva conserve. Le-a luat si pe acelea, apoi a simtit ceva.

Fusese prinsa de picior. Si-a bulbucat ochii, apoi s-a uitat sa vada ce se intampla. Cadavrele inviasera si o trageau jos pentru a o infuleca. Samantha le-a decapitat pe ambele, apoi si-a sters toporul insangerat pe haina unuia din cadavre. A trecut apoi la controlatul altei masini. De aceasta data, mai intai a decapitat cadavrele, apoi le-a aruncat din masina si s-a uitat.

-Ce-i asta?isi spuse ea, tragand un rucsac de pe bancheta din spate... din el, au cazut o multime de alimente... Samantha a zambit... le-a pus inapoi in rucsacul acela, gata sa il ia... poate ca momentan nu era nevoie sa mearga chiar la acel magazin. Ce noroc pe capul meu!... isi spuse ea in sinea ei.

A luat rucsacul dupa ea. Pregatita sa se intoarca inapoi la magazinul de vechituri si sa imparta totul cu Sebastian, vazu ca din departare veneau o multime de zombi. Erau cu sutele...Samantha privi cu gura cascata, simtindu-se pierduta. Au inceput sa se auda focuri de arma din spate. S-a intors sa vada cine era.

Nu cunostea, dar se bucura sa vada ca era inca un om. Era un om mai batran, cu parul alb si cu ochii foarte mici in care se reflecta lumina soarelui. Avea o tinta extraordinara, nimerise o multime de zombi in cap.

-Trebuie sa fugim, focul armei va atrage si mai multi!striga el venind spre Samantha.

I-a luat rucsacul pe care-l tinea in mana pentru a-i usura treaba, apoi Samantha l-a luat dupa ea, fugind spre magazinul de vechituri. Au intrat inauntru, trantind usa in urma lor. Pentru a fi siguri ca nu vor intra zombi peste noi, au acoperit si usa aceea cu un dulap mare si greu. Dupa aceea, au stat putin de vorba.

-Esti de una singura aici,...?intreba dumnealui.

-Samantha! Numele meu este Samantha!spuse Samantha. Nu, sunt cu fratele meu mai mic! Nu e foarte vorbaret... probabil de aceea pare ca sunt singura!

-Eu sunt Patterson!spuse batranul dand mana cu Samantha. Te-am vazut decapitand acei zombi si cred ca faci o treaba foarte buna! 

-Multumesc, domnule!zise Samatha. Ma bucur mult sa va cunosc! Acum, va rog frumos sa ma scuzati un minut! Trebuie sa merg sa il aduc aici pe fratele meu! Sper sa nu va suparati daca asteptati putin aici! Vom lua masa impreuna... se va bucura si el de prezenta dumneavoastra!... domnul Patterson a dat aprobator din cap, asezandu-se pe un scaun.

-Sebastian!spuse Samantha mergand sa il caute pe fratele ei prin magazin. Sebastian, pe unde naiba esti?... nici urma de Sebastian. 

-Cine sunteti dumneavoastra, domnule?zise Sebastian venind de nicaieri in spatele domnului Patterson. Ati venit aici pentru a ne fura mie si surorii mele din mancare? Sau ati venit pentru a ne da afara de aici si sa ramaneti dumneavoastra? Ce ar fi sa iesiti afara de aici? Acest magazin este acum al meu si al Samanthei si nu plecam nicaieri!

-Oh, tu trebuie sa fi Sebastian! Se pare ca Samantha avea dreptate, te vei bucura mult sa ma vezi!zise domnul Patterson razand... Sebastian l-a prins de umeri, apoi i-a pus cutitul la gat.

-Eu nu am ras cu tine, mosule!zise Sebastian. 

-Sebastian!zise Samantha intorcandu-se. Ce Dumnezeu crezi ca faci? Chiar ai innebunit? Pune imediat cutitul acela jos! Omul acesta e de-al nostru! Si nu e un... zombi! Asa ca da-i drumul si da-mi voie sa iti fac cunostinta cu el!