Era seară. Naomi privea stelele de pe bolta cerească apărându-i în ochi mici scântei arzătoare.
Simţii ceva cald pe spate şi când se întoarse era Lucas care încerca să îi pună o pătură.
Îi zămbi, iar el se aşează lăngă ea.
-De ce priveşti stelele Naomi?
-Nu te priveşte, spune ea prvind în gol.
-Ba da . Ştii că poţi avea încredere în mine , nu ?
Se lăsase o linişte totală între ei doi. Lucas îşi puse mâna sa peste a lui Naomi şi o privi. Fata murmură un "ştiu" care îl făcu pe Lucas să zămbească sec . Mâna lui era rece şi Naomi tresării. Se spune că oamenii cu mâini reci au inimi calde
-Eşti un paradox , îi spuse băiatul fetei.
-Aşa e, un paradox aşa ca tine.
-Doar că tu nu eşti rece, deci nu eşti ca mine.
-Contează că sunt paradoxală , ca tine.
Fata îl îmbrățișează.
Băiatul o prvi confuz . Îmbrăţişarea acordată de Naomi îl făce să se simtă aşa . Voia să o protejeze , să-i fie aproape.
Acest capitol a fost făcut în întrgime de minunata mea prietenă,
Ttobele vă rog : --katsu
CITEȘTI
A million stars✔
Short StoryEa se suia în fiecare seară pe acoperiş pentru a vedea minunatul cer cu stele strălucitoare ! Dar într-o zi apăruse el , care îi dăduse minţile peste cap uitănduse în irişi lui negri ca tăcune văzuse multe secrete şi mistere ne destăinuite nimănui !
