Capitolul 1:Visul

31 2 2
                                    

Toamna.Afara o ploaie măruntă invada lumea.O vreme dezgustătoare.
Eu stau in camera mea și citesc.Vremea rea îmi face pofta de citit.Deodata cineva îmi întrerupe lectura.Erau verișorii mei enervanți.Gemeni.Daniel și Mircea:
-Emily!Ce ne bucurăm sa te vedem!Ai auzit vestea cea buna?Vom sta aici o săptămâna întreaga!O sa fie minunat, nu-i așa!
Bineînțeles ca cea mai puternica dorința a mea era sa am 2 copii pe cap in timpul școlii.Cica la ei e vacanța.Le spun ca nu am timp de stat cu ei și mă apuc de lucrat la matematica.Am făcut 1 problema....2....cifrele încep sa se învârtă in capul meu și deodată nu mai știu unde sunt.Acasa sigur nu.
Sunt pe un câmp deschis.Soarele strălucește cu putere.Sunt sigura ca ploua acum o secunda, cred.Poate ca nu îmi aduc aminte.Mintea mea refuza sa se gândească la asemenea lucruri mărunte acum.Ar trebui sa mă bucur de aceasta vreme frumoasa.
Am impresia ca văd un om in fata mea.Oh, e chiar mama.Ma apropii de ea.Dar mai repede decât mine se apropie de ea o mașina.Nu pot face nimic.O văd pe mama distrusă de o mașina si eu nu pot interveni.E groaznic.E un coșmar.Nu pot vedea nici cine e la volan.Dar nu pare om.E ceva creatura foarte înaltă, slaba și cu fata deformata care...rade.E un ucigaș!Un ucigaș care o omoară pe mama!Ea cade pe jos.E plină de sânge.Creatura se da jos din mașina, se uita la mine, rade malefic și fuge.
Ce pot face acum?Ma așez la picioarele mamei și încep sa plâng...

Partea 1-EmilyUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum