Un sunet urât se auzea afară, constată bărbatul care se uita atent la nişte cesuri scumpe. Îşi ridică capul şi îndreaptă privirea către geam, uitându-se prin marea vitrină să vadă de un provenea acel zgomot îngrozitor.
Toba de eşapament a unei maşini plenise.
A parcat vizavi, pe Strada Principală, în faţa magazinului. Maşina nu era una strălucită sau foarte scumpă, dar nici una de neobservat. Iar şoferul era...
Acesta miji ochii, ca s-o vadă mai bine pe femeia care se dăduse jos din maşină.
Se uita la brunetă mai bine de un minut fără să clipească. Avea un corp superb. Era îmbrăcată în blugi simpli decoloraţi şi un tricou alb mulat. Îi stătea strâns pe trup, dezvăluindu-i silueta zveltă şi bine proporţionată.
Extrem de bine proporţionată, îşi spuse el. Îşi dădea seama că se holba la ea, dar nu putea să se stăpânească. La naiba, cu toată agitaţia pe care o cauzase, nu încăpea nici o îndoială că jumătate din oraş stătea cu mutrele lipite de geamuri, privind-o.
Fata îşi puse mâna în păr, privind în susul şi-n josul străzii, ca şi cum ar fi căutat ceva.
Deşi n-o vedea bine, faţa ei părea drăguţă, cu trăsături drăgălaşe. Era prea departe ca să fie sigur, şi nu-i distingea nici culoarea ochilor.
În timp ce Andrew o privea, fata se lăsă pe vine lângă maşină, privind toba de eşapament. Deschise portbagajul şi scoase o trusă de scule. Apoi, fără să-i pese că-şi murdărea hainele, se întinse pe spate şi se târî sub maşină.
Acesta nu mai rezista ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat şi ieşi afară din magazin.
-Hey, nu crezi că asta este treaba unui bărbat? Zise acesta pe un ton puţin arogant.
- Eu nu văd vreunul prin preajmă. Dacă tot ai venit aici, dă-mi cheia aia cu mânerul verde din trusă.
Căută cheia cu mâner verde, zărind-o pe fundul trusei de scule.
– Ai găsit-o? întrebă fata.
– Mda. Sigur nu vrei să-ţi repar eu maşina?
– Aproape am desfăcut-o, răspunse ea. Mai am nevoie doar de cheia aia.
De sub maşină apăru o mână, iar Andrew puse în ea cheia. Degetele fetei erau lungi, cu unghiile scurte, dar bine îngrijite. Nu purta inele – cel puţin, nu pe mâna dreaptă. Andrew nu putea şti dacă era căsătorită, până nu-i vedea şi cealaltă mână. Poate avea noroc, şi descopera că este liberă şi fără obligaţii.Dacă era căsătorită putea să-şi ia adio de la ea. Nu că asta ar fi contat neapărat pentru ea, dar conta cu siguranţă pentru Andrew. Nu făcea niciodată excepţia de la această regulă. Niciodată nu se încurca cu femei căsătorite sau dacă era într-o relaţie.
Andrew auzi scârţâitul cheii alunecând pe metal.
– Au! exclamă fata, înjurând apoi printre dinţi. Scuză-mă, probabil nu se cade să vorbesc aşa până nu ne prezentăm cum se cuvine. De unde să ştiu eu, s-ar putea să fii vreun preot.
– Linişteşte-te, râse Andrew. Nu sunt preot.
Ce se întâmpla cu el? O plăcea, asta se întâmpla. Nici măcar n-o privise în ochi, dar deja o plăcea.
– N-am spaţiu de mişcare...
O auzi foindu-se sub maşină, în căutarea unei poziţii mai potrivite.
Ieşi graţioasă de sub maşină. Ochii fetei erau mari şi albaştrii înconjuraţi cu gene dese şi închise la culoare. Avea nasul drept, de mărimea ideală pentru faţa ei. Gura îi era perfectă, puţin cam lată, dar avea buze pline şi senzuale.
