Cine esti ? Volumul 2

Capitolul 20

Familia asta chiar are ghinion dar nu am ce sa fac ... chiar si eu sunt unul atins de ghinion .Tousi este bine ca mama si tata nu au patit nimic .Amandoi schiopateaza putin dar e bine ca sunt sanatosi si cainile nu avea ceva .Insfarsit dupa atatia ani simtim si noi cum e sa ramai singur acasa fara adulti care sa te faca sa te intrebi daca nu cumva tu esti mai adult decat ei .Insafsit singuri .Stiu doar ca in seara asta o sa stam cu totii in sufragerie si o sa ne uitam unii la altii ...chiar daca nu vreau sa o vad pe Irene ...am renuntat aproape la tot de la ea dar se pare ca de cicatricile din copilarie de pe mana nu am cum sa scap .De ce a trebuit sa vina tipul  ala si sa o schimbe chiar radical? Gandurile imi sunt intrerupte de tipetele din parcul langa care ma aflu .O fetita imbracata toata in roz sta si plange langa una din masutele special puse acolo pentru prichindei .Eram pregatit sa sar garduletul si sa ma duc la ea dar un baietel mai maricel venise langa ea mangaind-o usor pe spate ,tiptil m-am pus pe banca de langa ei zambind ascultand discutia dintre ei .

Baietel : Esti bine ?De ce plangi asa? Te-ai lovit cumva ?

Fetita : Nu ..nu m-am lolit ...baietii aceia mi-au luat usuletu ..si m-au zignit apoi m-au impins jos facandu-ma flaiela ..

Baietel :Acei baieti te-au facut sa plangi ?Stai asa imediat baietelul fugise la grupul de rautaciosi tragand de ursulet ..unul din tupeistii aceia era pregatit sa dea in el asa ca m-am apropiat de el, dupa ce neobrazatul ma vazu toata gasca lui fugise .Pentru al face pe micut sa se simta bine am fugit din nou pe banca urmarindu-i miscarile era fericit ca au disparut imediat fugise spre micuta frumusete care isi stergea lacrimile.

Baietel : Cumva acesta este ulsuletu tau?

Fetita : Da dar cum ? Kennie!!

Baietel : Nu te puteam lasa sa iti versi lacrimile asa...esti o micuta printesa si printesele trebuie sa zambeasca asa m-a invatat tata

Fetita : Tu esti salvatolul meu ..multumesc eloule! Cei doi se luasera in brate facandu-ma sa zambesc ..pentru o secunda am inchis ochii tot gandindu-ma la vorbele fetitei

Flashback:

O urmaream pe mama cu privirea fiind cam rusinat de faptul ca port o bluza roz .Ea statea si radea cu matusa Carolina .Privirea imi cazu pe o gasca de baieti cu care m-as putea imprietenii fug vesel spre ei pana dau cu ochi de ochelarii lui Irene pe care i-am ales alaturi de tusa Carolina .Imediat dupa leagane se afla Irene care incearca sa isi gaseasca drumul fiindca nu vede prea bine din cauza lacrimilor si a ochelarilor care ii lipsesc .Veselia mea se transforma rapid intr-un fel de ura.Merg spre cea gasca si il lovesc pe cel care era pe cale sa ii rupa ochelarii.Fugise alaturi de gasca lui lasand in urma doar praful .Privirea mea o cauta pe Irene care era trista si ranita .Fug repede la ea si ii apuc fata intre maini ridicand-o pentru a privio in ochi ,cu maneca am sters usor lacrimile si i-am pus inapoi ochelarii pe ochi

Irene :Huh?Xiumin?

Xiumin :Totul e bine nu ai de ce sa mai versi lacrimi printesa acum nu ai vrea niste inghetata?

Irene :Plintesa?

Xiumin : Da ! Printesa pe care o voi apara mereu ! As aparao si pe sormea da Chanyeol o face deja

Irene :Multumesc Xiu eloul meu

End flashback

Imi deschid ochii si privesc din nou in jur  privirea imi cade pe palma mea bandajata ...de ce s-a schibat dintr-o data totul? Telefonul incepe sa sune facandu-ma sa tresar

*Convorbire telefonica *

Xiumin : Da Chanyeol ce s-a intamplat?

Chanyeol : Pai te asteptam acasa e 19:00  si noi deja am pregatit totul ...lipsesti tu ...avem sticle de soju ...hai stiu ca vrei sa pui gura