Din Întâmplare

Rănile sufletului!

    E deja a 4 zi de când fetele sunt internate în spital . Bea nu da semne ca ar vrea sa se trezească iar Diana e tot mai supărată și asta nu îi
îmbunătățește starea .

Din perspectiva lui Nick!
   Nu mai rezist , nu știu cât voi mai putea sa stau lângă ea fără sa îi văd zâmbetul , fără sa îi văd ochii , fără sa mă certe . Îmi lipsește cum nimeni nu mi-a lipsit vreodată . Pe zi ce trece mă conving mai mult ca ea e tot pentru mine , ca fără ea nu o sa mai pot trăii . Nu vreau decât sa se facă bine și sa ne căsătorim . Vreau sa fie mereu în preajma mea și sa am grija de ea , sa nu mai pățească nimic . Am nevoie de ajutorul ei acum , nu știu ce sa mă mai fac cu Diana . Nu vrea sa mai mănânce , nu vrea sa vorbească cu nimeni , ba chiar la supărat și pe Dominik. Acum el se ocupa doar de Bea , iar de Diana se ocupa un doctor mai învarsta și mult mai morocănos .
Nu știu cum dar Dominik sa atașat foarte tare de Diana și eu sunt sigur ca o place și de asta la supărat așa respingerea ei .Înainte sa merg la secție o sa trec pe la spital . Nu pot sa îmi încep ziua fără sa o văd pe frumoasa mea .

Din perspectiva Dianei :
        
M-am saturat sa stau aici , m-am saturat sa fiu privită cu mila . Am nevoie de Bea , acum mai mult ca oricând . Iar ea nu se trezește,  nu vine sa mă încurajeze , sa îmi spună ca o sa fie bine . De când sunt aici nu am mai vazut-o . Azi va trebui sa merg sa o văd ... chiar dacă nu pot din cauza piciorului , o sa mă chinui sa ajung la ea .
Mă dau greu jos din pat ... ghipsul mă face sa îmi fie imposibil . Am noroc ca e prea dimineața și majoritatea pacienților dorm iar doctorii încă nu vin în vizita . Bine ca am auzit de la Dominik în ce salon e , offff îmi lipsește , îmi făcea ziua mai buna . L-am îndepărtat de mine din cauza unui mitocan care mă face sa sufăr .
Ies din salon mai mult tarandu-ma decât mergand , noroc ca am găsit ceva de care sa mă sprijin  . Găsesc salonul lui Bea , intru și o găsesc pe blonda mea zăcând pe pat , pare atât de neajutorata .
Diana :Trezește-te draga mea , avem nevoie de tine ! Te rog , trezește-te !
   Încep sa văd în ceață și sa mă simt din ce în ce mai rău . Apoi cad pe podeaua rece fără a avea putere pentru a mă ridica.

Din perspectiva lui Dominik!

Îmi e dor sa mai petrec timp cu Diana . De când am salvat-o am simțit ceva diferit . Ea are ceva diferit . Ajuns deja la spital încerc sa o scot din minte , pentru ca îmi fac mai mult rău . După ce mă duc în cabinet sa îmi iau fisele pacienților merg în salonul lui Beatris. 
Ajuns în salon am parte de o imagine pe care nu voiam sa o văd vreodată . Micuța mea era întinsă pe jos . O iau repede în brațe și ies din salon . Ea încearcă sa se trezească dar e foarte slăbită . Deschide ochișorii și se uita la mine .
Diana : Iiii...i-mi ... scu. ...
Dominik : Shhhh ... liniștește-te frumoas - o .  Vorbim când te faci bine .

Apoi ea adoarme în brațele mele . O duc în salonul ei îi pun perfuzii și încerc sa o stabilizez . De azi nu mă interesează , fie ca vrea fie ca nu eu voi fii doctorul ei , nu mai las pe nimeni sa fie în locul meu .

Din perspectiva Dianei :

Mă trezesc speriata crezând ca a fost un vis . Am crezut ca am visat ca Dominik îmi vorbea așa . Doamne cât de minunat e băiatul ăsta . Deschid ochii și în fata mea e el . Eu îi zâmbesc iar el mă ia de mana . Privirile noastre fac mai mult decât 1000 de cuvinte . Liniștea e întreruptă de venirea mamei .

Mama Dianei : Bună dimineața!  Sa întâmplat ceva ?
Dominik : Bună dimineața , doamna ! Am hotărât sa fiu iar doctorul fetei dumneavoastră.  E cel mai bine așa  . Fostul doctor nu se prea ocupa .
Diana : Neata mami !
Mama Dianei : Ooo dar văd ca azi ești binedispusa .
Diana : Da mami .
Dominik : Pai atunci eu va las , mai am vizite de făcut . O zi buna doamna , la revedere ! ( și îmi face cu ochiul )