4. Înțelegerea

194 30 23
                                    

Perspectiva lui Liam

Îmi arunc prezervativul undeva pe podea, nepăsându-mi, oricum am personal care întreține curățenia clubului.

- Știi că fiica ta e aici? O întreb și mă ridic din pat, aprinzându-mi o țigară.

- Aici în club? Pare surprinsă, dar nici pic de îngrijorare.

Râd scurt și trag fumul în plămânii mei.

- Aici în cartier. O lămuresc.

- Nu știam, dar e majoră, nu mai e responsabilitatea mea.

Nonșalanța cu care spune cuvintele mă lasă rece. Mama mea nu a fost una perfectă, dar măcar îi păsa de mine suficient de mult încât să se intereseze de ceea ce fac. Christina nu e o scorpie, e doar o femeie căreia i-a plăcut viața și încă îi place. Pot garanta. Treaba pe care o face, te duce pe culmile plăcerii.

- Oricum nu ai de ce să îți faci griji, era cu iubitul ei, nu singură.

- Iubit? Ea nu are un iubit. Pufnește și râde. Continuă să își pună pe ea lenjeria și tocurile până când e gata să își reia locul în vitrină, sub lumina reflectoarelor.

Sunt foarte sigur că a zis iubit.

- Aș vrea să te cred, dar prezența ta în viața fiicei tale e aproape nulă.

- Oh, te rog, nu sunt eu o mamă model, dar aș fi observat dacă în viața ei ar fi apărut un iubit. Își flutură genele la mine de parcă m-ar putea convinge.

Sunt oarecum într-un impas. Să o cred pe ea, deși știu ce fel de mamă este, una absentă sau să o cred pe fiica ei care putea să mă mintă foarte ușor. Nu că mi-ar păsa, dar e hilară minciuna ei de evadere.

- Atunci presupun ca știi că s-a angajat.

A doua țigară e aprinsă, fumul ieșind printre buzele mele, făcând încăperea și mai obscură.

Expresia de pe chipul său îmi confirmă gândurile. E clar că nu pot crede cuvintele Christinei. Scopul ei în viață este sexul, urmat de mirosul banilor și asta este exact ceea ce caut eu pentru afacerea mea. O femeie căreia să nu îi fie frică că își pătează demnitatea, deschisă la experiențe noi și o femeie care să îmi ofere sex când vreau, unde vreau, cum vreau. Să îmi îndeplinească fanteziile fără să ceară în schimb un angajament față de ea, iar Christina e femeia aceea.

- Surprinsă? O ironizez după mai multe clipe de tăcere.

- Unde lucrează?

Nu cred că pot auzi ceva în tonul ei, dar ochii îi sunt străbătuți de o umbră care poate avea multe semnificații.

- La o cafenea. Răspund scurt, așteptând reacțiile ei.

- De unde știi? Întreabă ușor crispată, plimbându-se prin cameră fără o direcție anume.

Mă simt ca la un interogatoriu, dar aleg să ofer răspunsurile și să privesc în continuare manifestările.

- Am trecut pe acolo tocmai când se angaja. Mă gândeam că știi astfel de detalii din viața fiicei tale, dar Christina, ești o mamă groaznică.

Nu e treaba mea, nu îmi pasă ce face ea în afara programului, dar uneori e bine să auzi adevărul, oricât de dur ar fi. Deși sunt convins că ea știe adevărul, dar îl neagă în mod conștient.

- Am fost o mamă în felul în care am putut, ok? O simt cum se revoltă.

- Nu exista loc de scuze.

Decid să termin discuția. Îmi iau hainele de pe jos și încep să mă îmbrac, înjurându-mă mintal pentru că am șifonat cămașa.

- De ce te interesează ce fel de mamă sunt eu și ce fac cu fiica mea?

Speram că am trecut peste această întrebare, dar nu întârzie să apară din urmă.

- Nu m-ar putea interesa mai puțin. Spun în timp ce îmi fac nodul cravatei și îmi trec mâinile de câteva ori prin păr.

- Nu pare. Tonul ei e înțepat, având un aer fals de superioritate.

Mâna Christinei apucă mânerul ușii, dar o blochez imediat între corpul meu și ușă. Privirea mea o arde pe a ei, mintea începând să conceapă un mic joc din care aș putea ieși câștigător. Tot ce trebuie Christina să facă, este să accepte.

- Ce vrei? Tonul ei e dur în comparație cu trupul ce pare că vrea să înflorească.

- Shh, mai încet și vei afla. Șoptesc aproape de fața ei și îmi presez degetul de buzele ei, depunând presiune. Ochii ei de un verde marin mă privesc nerăbdători, dar propunerea mea are scopuri greu de atins.

- Liam, spune! Îmi ordonă, reluându-și ipostaza de femeie puternică, degetele ei lungi apăsând pe pieptul meu.

- Ce zici de o înțelegere?

- Depinde, zice și se uită pe sub gene la mine.

- Fiica ta e o prezență acaparantă, ochii ei de un verde crud îi contrastează pe ai tăi, deși în esență verdele vă domină privirea, nuanțele fac diferența. Aș putea crede că e o copie fidelă a mamei sale, dar ea nu a descoperit încă plăcerea carnală.

Mișcările ce le exercita mai devreme îi îngheață, pupilele dilatându-i-se de parcă ar fi avut un orgasm.

- Ce vrei să spui cu asta? O vrei pe Jessica?

Mă așteptam la o reacție, să aud în tonul ei repulsia, negarea curgându-i din ochi și să mă plesnească, dar linia plată și calmitatea din spatele vocii sale sunt o confirmare. Jocul acesta s-ar putea să fie mai ușor decât mă așteptam.

- Nu o vreau doar pe ea, vă vreau pe amândouă. În patul meu. Adaug cu subînțeles pe un ton pervers, dar atent, atent la tot ceea ce gândurile mele vor.

- Asta e imposibil. Zgomotul ce se aude e puternic și umple camera, râsul ei.

- Nu-mi spune că ai rețineri. E rândul meu să râd. Christina poate avea tot ce vrea, mai puțin rețineri atuni când vine vorba de o experiență sexuală.

- Nici vorbă. Dar ai nevoie de mult noroc să o faci pe Jessica să treacă pragul acestui loc. Spune sigură pe ea, fiind ferm convinsă că nu am șanse, dar rămâne de văzut.

- Lasă asta pe seama mea, tu doar fii pregătită pentru fantezia mea.

O sărut scurt și apăsat, prinzându-i buza inferioară pentru a mă face înțeles. Îi prind sânii cu palmele, dar sunt înlăturat în următoarea secundă.

- Nu așa repede. Asigură-te că vei fi capabil să duci la sfârșit acest plan, altfel vreau dublu.

Mă așteptam la o cerință tipică Christinei, autoritatea ce o emană mă încântă într-un mod bizar și acum vreau mai mult ca oricând să pătrund în mintea Jessicăi și să o penetrez în toate modurile posibile.

- Nici nu gândeam altfel. Întind mâna precum unui partener de afaceri, iar ea nu ezită din a mi-o prinde. Înțelegerea noastră e încheiată, treaba grea abia acum începând.

- Trebuie să plec. Mă anunță și deschide ușa, eu dându-i drumul de data aceasta, dar nu înainte ca vorbele mele să o oprească câteva clipe în loc.

- Știi că practic ți-ai vândut fiica? O privesc fix, iar ea și ferește privirea. Am o obsesie să o înțep în orgoliu cu fiecare ocazie, acum că știu că are o fată.

Nu spune nimic și iese ca o furtună, trântind ușa cu putere.

Cunoaștere prin erosUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum