Norișori pufoși // spin-off Criminal Twins // Terminată //

☁ c i n c i ☁

                          ☁ ☁ ☁ ☁ ☁   ☁ ☁ ☁ ☁ ☁   ☁ ☁ ☁ ☁ ☁

- Reli?

- Da, ce-i?

- Am norișori în stomac.

- Și ce propui?

- Să-i scoți.

- Cum?

- Cu-n sărut.

- Și dacă nu vreau?

- O să se întâmple ceva rău, am șoptit, prefăcându-mă că prezic o profeție.

- Cât de rău?

- Foarte rău.

- O să explodezi și n-o să-ți mai aud gurița niciodată? se interesă el, rânjind.

- Hei! am făcut eu, încrucișând-mi brațele la piept.

- Tei.

- Motănel e supărat.

- Oh, sărăcuțu' motănel.

- Motănel nu va mai vorbi cu tine, l-am anunțat, întorcându-ma cu spatele.

- Bravo lui. În sfârșit voi avea liniște.

                              

 ☁    După o secundă    ☁

- Motănelu' s-a răzgândit. 

M-am întors cu fața spre el, sărindu-i în brațe, pentru a-l putea săruta.

- Of, și eu care credeam că voi avea liniște, spuse, în timp ce-mi prindea bărbia, strecurându-și apoi limba în gura mea și transformându-mi întregul trup în gelatină.

Ah, ce senzație!

- Motănelul te iubește mult, i-am zis, când încheie sărutul, el zâmbind și lăsându-mi un pupic pe năsuc.

- Și eu pe el; chiar dacă este o pacoste.

- Motănelul e fericit. Și foarte bucuros că te-a întâlnit.

- Și eu, și eu.

- Motănelul ți-a găsit o poreclă.

- Uuu, sunt curios.

- Iepuraș.

- Îmi place cum sună iepuraș. 

Îmi lasă un sărut pe buze, strângându-mă apoi la pieptul său.

- Lu' motănel ii place aici. E călduț și bine. Motănel nu vrea să mai părăsească niciodată brațele lui Reli.

- Nici iepurașul nu vrea ca Lany să-i părăsească vreodată brațele.

- Reli?

- Spune.

- Dacă ai putea schimba trecutul, ai face-o?

- Nu.

- Nici dacă ai putea avea parte de-o copilărie normală, alături de persoane care te iubesc?

- Singura persoană de a cărei iubire îmi pasă, ești tu, așa că nu. N-aș schimba trecutul, nici pentru asta.

- Nici eu, am șoptit, câteva lacrimi rostogolindu-mi-se pe obraji.

- Lany...Își retrase brațele, luându-mi fața în palmele sale și sărutându-mi locurile pe unde cazură lacrimile. Îngerii nu au voie să plângă, suflețel mic.

- Știu. Îmi pare rău. Dar te iubesc. Și când mi-a trecut prin minte posibilitatea ca lucrurile să fi fost cu totul altfel, mi-am dat seama că nu te-aș fi cunoscut niciodată.

- Și eu te iubesc, să nu uiți asta. Și să nu-ți mai treacă chestii dintr-astea prin cap, fiindcă nu-și au rostul. Suntem în Rai, și-aici tot ce contează e dragostea noastră.

Am încuviințat, iar el a zâmbit, apropiindu-și după aceea buzele de ale mele, pentru a da naștere unui sărut dulce si pufos.

Ești totul pentru mine, Reli. Totul.

 Of, frate....ce-mi mai place să dramatizez.

Miorlălau.

                         ☁ ☁ ☁ ☁ ☁   ☁ ☁ ☁ ☁ ☁   ☁ ☁ ☁ ☁ ☁