7.Verisoara lui?!

122 9 0
                                    

                 -Chanyeol?!
                 -Oh! Te-ai trezit...
                 -Ce cauti aici?
                 -Am stat cu tine aici peste noapte...
                 -Dar ce s-a intamplat?
                 -Yeri...ieri-seara ai lesinat...dar nu ai patit nimic rau asa ca sa nu te ingrijorezi,ok?
                 -Ok...
                 -Domnisoara sa stiti ca puteti pleca acasa,spune doctorul catre Yeri. Va rog,domnule,sa o duceti acasa pe domnisoara,ii spune doctorul lui Chanyeol.
                 -Am inteles! Va multumim! Spun cei doi in cor.
                 -Hai Yeri! Schimba-te si dupa vom pleca.
                 -Ok...
                PERSPECTIVA CHANYEOL
                Am plecat catre agentie. Eram destul de obosit. Nu am dormit prea bine pe fotoliul de langa patul lui Yeri.
               *dupa 30 de minute*
                 Am ajuns la agentie. Toti au intampinat-o pe Yeri. Fetele erau putin speriate dupa tot ce se intamplase. Le-am spus ce mi-a zis doctorul dupa au plecat impreuna cu Yeri in camerele lor.
                   PERSPECTIVA JOY
                    Ma bucur ca Yeri este bine. M-am speriat foarte tare...
                    -Ce a zis Chanyeol oare este adevarat?intreb eu curioasa.
                    -Daca Yeri afla tot despre Chanyeol...ce ne facem?intreaba Seulgi serioasa.
                    -Cred ca ar trebui sa-i spunem tot adevarul...spun eu.
                    -Nu stiu ce sa zic...o sa sufere mult...mai bine o lasam sa afle singura,spune Wendy.
                    -Da...mai bine asa,spun eu.
                   Am plecat din camera pentru ca imi era foame. M-am dus in bucatarie si cautam ceva prin frigider. Cand sa inchid usa frigiderului,deoarece nu gasisem nimic de mancare,dau peste.....
                    -Oh! M-ai speriat! spun eu tresarind.
                    -Scuze...am vrut doar sa beau apa,spune Suho.
                    -Mie imi e foame!!!
                    -Vrei sa-ti fac ceva de mancare?
                    -Stii sa gatesti?
                    -Se pare ca da... Deci ce vrei sa mananci?
                    -Ramen!
                    -Ramen sa fie!
     *dupa 2 ore*
                    -Sper sa-ti placa!
                    -Arata foarte bine!spun eu fericita.
                    PERSPECTIVA SUHO
                    Dupa ce terminasem de facut mancarea,i-am pus-o intr-un bol dragut si i-am dat bolul  in fata. Parea destul de incantata de cum arata mancarea. Ma uitam la ea discret incat sa nu observe ca ii admiram frumusetea. Mereu ma facea sa zambesc. Ochii ei...buzele,nasul,totul era perfect. Admiratia mea a fost distrusa de momentul in care intra cineva pe usa. Era Yeri.
                   -Ce faceti voi aici??intreba ea zambind malefic.
                   -Eu mananc,iar el nu stiu ce face.
                   -Nu stiam ca avem mancare. Cand a facut D.O mancare?
                   -Nu el a facut mancarea,ci Suho.
                   -Suho?!
                   -Da...i-am spus ca imi era foame asa ca a vrut sa-mi faca de mancare.
                    -Ahaaa....deci....Suho ti-a facut mancarea....BINE....LASA CA TIN EU MINTE!spune Yeri putin nervoasa.
                    -Ce ai ma!?
                    -Nimic nimic. Plec acum. Pa!
                    -Unde pleci?intreaba Joy
                    -Inapoi in camera. Va las singuri porumbeilor!
                    -Pa pa!
                    PERSPECTIVA YERI
                    Am plecat din bucatarie lasandu-i pe cei doi porumbei sa se admire sau ce faceau ei. Am urcat scarile catre camera mea si am dat peste Chanyeol.
                    -Buna!spun eu.
                    -Scuze,nu pot vorbi acum.
                    Chanyeol cobora scarile rapid indreptandu-se spre usa de la intrare. Ma uit rapid catre el si vad ca astepta in fata usii. Peste cateva secunde aud soneria si foarte repede Chanyeol deschise usa si s-a imbratisat cu o fata cu un bagaj imens in mana. Cine era fata aia?
                     -Ma bucur sa te revad!spune Chanyeol fericit.
                     -Mi-ai lipsit! Cum a mai fost viata ta?
                     -Pai multe...dar nu avem atata timp de povestit.
                    -Bine bine.
                    -Oh! Yeri! Scuze ca nu ti-am zis Buna. Vino putin!
                    -Okk....
                    -Yeri ea este Sara. Sara ea este Yeri.
                    -Incantata de cunoștință!spune Sara.
                    -Si eu....Trebuie sa plec...ne mai vedem!
                    -Pa Yeri!
                    Am plecat in graba catre camera mea. Cine este acea Sara si de ce l-a imbratisat pe Chanyeol? Stai! De ce ma doare inima atunci cand ma gandesc la Chanyeol si Sara? Ce se întâmplă? Am apasat pe clanta ușii din camera mea. Am intrat si am realizat ca Irene nu era acolo. Unde s-o fi dus?
                     PERSPECTIVA IRENE
                     Stateam in pat si deodata primesc un mesaj. Era de la Baekhyun. Ma chema pana in camera lui deoarece avea nevoie de ceva. Am fugit catre camera si am intrat in ea. El se uita la mine zambind. Nu intelegeam de ce se uita asa la mine.
                     -Ia loc,te rog.
                     -Bine...spun eu nedumerita. De ce m-ai chemat?
                     -Am vrut sa te vad.
                     -Ah! Ce m-am speriat! Am crezut ca ti s-a intamplat ceva!
                     -Deci ai fost ingrijorata?
                     -Da!
                     -Nu am vrut sa te ingrijorez. Doar am vrut sa te vad.
                     -De ce?
                     -Fara motiv.
                     -Spune!
                     -Doar asa...aveam nevoie de cineva care sa-mi tina companie...
                     -Pai si de ce nu l-ai chemat pe Chanyeol?
                      -Pentru ca aveam nevoie de tine.
                      Am ramas surprinsa. Nu m-as fi gandit vreodata ca Baekhyun va avea nevoie de mine. M-am uitat la Baekhyun uimita. El s-a apropiat de mine si..........

~Bunaaa... Am terminat un capitol! Sper sa va placa!! Scuzati-ma daca am facut greseli gramaticale :>~
                    
                  

                   
             
                   

Nu ma parasi...te rogUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum