Acel Băiat

1

Muzica ar alina orice ranã produsă în intrerioul nostru. Nu știu dacă sunt singura care își măsoară destinațile în muzică. Ca acum, mai am 2 piese de la Beyonce și ajung în clasă. Surprinzător ajung la timp la curs. Toți se uită după mine. Firește, doară la ce te așteptai? Când m-am uitat în oglindă nu m-am gândit că o să atrag așa de tare atenția. Nu eram machiată strident fiind că irisul meu era verde azi și nu vroiam să se observe tare, părul prins într-un coc dezorganizat aparent. Îmbăcrămimtea e problema mea, am corp clepsidră și ador câteodată să-l evdențiez dar nu și azi. Știu că arăt desprinsă de pe o copertă de revistă. Tricou mulat, geacă de piele, blugi și tocuri de 7, la înălțimea mea e pre mult și atâta.
- Julieta dar cine a murit? Mă întreabă Maria colega mea de bancă. Dau ochii peste cap și-i răspund cât de dramatic pot.
- Norocul meu! Îmi pun mâna în dreptul inimi și închid ochii ca să par mai dramatică. Eram îmbrăcată toată în negru.
În timp caut ochelari se sună. Tabla e ștersă perfect așa că mă văd și mă examinez un pic, fiind în prima bacă observ bine trăsăturile mele, am exagerat azi, e mult prea mult pentru mine, dar îmi place trebuie s-o recunosc.
- Bună ziua elevi!
- Bună ziua domn profesor!
Domnul Andrian proful de mate, arată ca iubitul perfect a oricărui fată. Înalt, bruet, cu ochii apoși, bine făcut, cu barbă...
-Oare cum sărută? Mă întreabă Maria obsevând că eu îl sorb din priviri pe prof în timp ce aranjează materialele pe catedră. Eu îi trag un cot între coaste și tac. Dar întrebarea îmi răsună în cap. Maria spune că am o mulțime de băieți în limbă dar dacă aș avea unul ca el mi-aș vinde și biblioteca.
Matematica îmi place încă din gimnaziu așa că e ușor să fiu prima și aici la Facultatea de Economie din Brașov, dar proful ăsta mă face să învăț de plăcere.
Oar trece repede pe nesimțite, clopoțelul sună și toată clasă e pe punctul pleca și dintr-o dată simt un jungi în stomac ca o gheară care se adâncește și mai tare. Încerc să o ignor dar durerea e mai puternică decât mine așa că mă razăm de margina bănci.
- Te simți bine?
- Da! Zâmbesc spre Maria și dau să i-au geanta. Tresar cand cineva mă prinde de mână. O mână rece dar catifelată.
- Domnișoară Anghel Julieta, vă rog frumos să rămâneți ora asta cu mine. Îmi spune profesorul pe o voce moale și blândă de parcă ar vorbi cu un copil de 3 ani.
- Da domn profesor... Dar... Am curs... Ora care vine... Bălbăi o justificarea în chip de refuz.
- Suneți învoită de la cursul următor.
- Bine...!
Maria care stă nemișcată tot timpul privind stupefiată.
- Ne mai auzim Julieta. O zi bună domn profesor...! Iesei zâmbit timdă. Eu îi fac doar din mână.
- Mă scuzați dar ce vreți să-mi spuneți domn profesor?
-Unu la mână sunt cu 3 ani mai mare decât tine și mai lasă-mă cu domn profesor, spune-mi Andian. Doi avem ceva de discuata...
-Despre? Prind voce când îl văd la catedră. Ochii lui sclipesc, îmi afișează un zâmbet, zâmbește de parcă râde la o glumă doar de el știută, vine agale spre mine ca un prădător pași fiind delicați dar păsați în același timp și mă prinde pe bărbie obligându-mă să mă uit în sus la el. Se aplacă... Doamne...
- Despre noi, Julieta...