Clara si Raven

Un om necunoscut te salveaza

Doctorul: - Pai nu le pasa de existenta ei. Ei doar au adoptat-o de gura mea, le-am zis sa o salveze, dar am realizat multi ani mai tarziu ca mai bine o lasau in spital si era ingrijita mult mai bine. Si-au batut joc de ea ani la rand... spune oftand intristat.

Mihai: - Continuati, domnule doctor, va ascult.

Doctorul: - Au lasat-o saptamani nemancata, mereu ajungea la urgenta, ei se ocupau doar de sora sa mai mica, care era fata lor "buna", niciodata nu le-a pasat de soarta ei. Ea este olimpica si mereu cand ajungea la urgenta dupa ce isi revenea ne povestea de olimpiadele la care s-a calificat si tot ce a facut pentru colegii ei. Colegii erau mereu rai cu ea, chiar daca ii ajuta, isi bateau joc de ea, mereu, o loveau si ii furau mancarea, dar cu toate astea ea continua sa-i ajute.

Mihai: - Dar o luau de proasta... de ce facea asta?

Doctorul: - S-a autoeducat si s-a invatat sa ajute pe toata lumea, indiferent de ce primeste de la ei. Ea este sau cel putin era asa cum voia sa fie lumea cu ea, doar ca niciodata nu a primit ce a oferit. Intotdeauna a fost respinsa si ignorata, niciodata nu a primit atentia sau iubirea de care avea nevoie ca orice copil normal. Imi aduc aminte ca in fiecare saptamana vineri seara venea la salonul copiilor cu cancer si le citea povesti sau se juca cu ei.

Mihai: - Pai... si mai face asta in continuare? Mai vine sa le citeasca copiilor sau sa se joace cu ei? Mihai era curios, dar totodata temator sa afle mai multe despre ea, deja stia ca este o copila cu un trecut groaznic.

Doctorul: - Da, dar mai rar... de cand i-a murit cea mai buna prietena de cancer acum 2 ani. Doctorul voia sa mai spuna ceva, cand deodata apare o asistenta destul de speriata.

Asistenta: - Domnule doctor, este vorba despre Raven, veniti repede. Doctorul s-a speriat foarte tare si nu a apucat sa mai spuna nimic si intr-o fractiune de secunda era in salonul meu. Eram intinsa pe pat si incercam sa ma ridic, aparatul ce-mi reprezenta pulsul bipaia din ce in ce mai incet.

Doctorul: - Ce s-a intamplat? De ce te ridici? Era speriat de parca ar fi fost fetita lui. Nu te ridica, te fortezi prea mult, stai linistita.

Raven: - Vreau sa-mi sun parintii... si sa le spun ca insfarsit vor scapa de o povara... si sa le spun ca-i iubesc si le multumesc cu toate cele intamplate. Asistentele ramasesera stupefiate, aveau lacrimi in ochi, Mihai nu avea cuvinte, avea si el lacrimi in ochi, iar doctorul imi adusese telefonul... Toti erau tristi si speriati. Stati linistiti, promit sa mor repede si sa nu fac prea mare deranj, spunand asta pulsul meu scadea din ce in ce mai mult.

*Conversatie telefonica*

Mama: - Da, ce mai vrei? Vorbea atat de tare incat toti cei din salon o puteau auzi, dupa auzul acestor cuvinte toti ramasesera masca, credeau ca sufar cu capul si inventez totul, dar s-a dovedit a fi adevarat tot ceea ce ziceam.

Raven: - Voiam sa-ti spun ca te iubesc si-ti multumesc pentru tot ceea ce ai facut pentru mine. In urmatoarele 2 minute voi murii. Va multumesc ca m-ati luat in grija. Imi pare rau pentru ceea ce v-am gresit, sunteti niste parinti buni.

Mama: - Ce ai, ma, fata? Iar cauti atentie? Ce mai... nu termina de spus si aude un tiuit lung, este pulsul meu s-a dus, telefonul i se inchide in nas si nu mai poate spune nimic. Toti doctorii din spital se aflau acolo, se invarteau in jurul meu nu voiau sa ma lase sa mor. S-au chinuit sa ma resusciteze...

#Intre timp la liceu, din perspectiva Clarei#

Clara: - Stie cineva ceva de Raven? Domnule profesor? Eram ingrijorata, nu mai auzisem nimic de ea de cand a plecat de la mine.

D-nul Smith: - Nu plecase ieri cu tine? Dau aprobator din cap. Sa inteleg ca a plecat. Ai incercat sa o suni?

Clara: - De aseara incerc sa o sun, dar are telefonul inchis... "A sunat clopotelul, yey.. trebuie sa merg in clasa. Am chimie si nu am invatat nimic, va vezi ca o sa ma simta profa."

Profa': - Clara la tabla, acum. "Super ce ziceam". Ce ai invatat pentru azi? Nu raspund. Clara, te mai intreb o data, ce ai invatat pentru azi? Clara, daca nu imi raspunzi iti pun 3.

Clara: - Puneti-mi 3, nu stiu nimic la materia asta de cacat. La ce naiba ne trebuie chimia? Chimia se face in pat cand te futi deobicei. Colegii mei erau uimiti, nu le venea sa creada ceea ce zic. Ce mare cacat? Ce substante? Mi le bag in vene? Nu trebuie sa stiu cu ce morfina sau clorofila ma droghez.

Profa': - Pentru azi ai nota 1 si mergi in biroul directoarei, ACUM! Ma asteptam la altceva din partea ta fiind fata cea noua. Vazusem ca te-ai transferat de la o scoala foarte buna, dar aparentele insala.

   Imi dau ochii peste cap, imi iau lucrurile si plec pe drum spre " rai" aud un anunt important "Domnul Smith, veniti urgent in cancelarie, este vorba despre Raven" cand am auzit numele ei, am ramas stupefiata, am inceput sa alerg spre biroul directoarei. La usa stateau doi adulti si o fetita care erau detul de speriati, cred ca era familia Robinson. Am trecut pe langa ei, se uutau la mine ingrijorati parca voiau sa-mi spuna ceva.

Directoarea: - Clara!!! "Super, nu putea sa treaca pur si simplu peste mine?"

Clara: - Da, doamna directoare? Incercam sa par calma, dar vocea m-a dat de gol.

Directa': - Imi pare rau sa te anunt, dar Raven a ... murit... "M-a luat ameteala, nu puteam crede"

Clara: - La ce spital este, nu cred asa ceva. Trebuie sa-mi vad iubita, acum. Spune-ti-mi la ce spital este, va rog. Plangeam in timp ce vorbeam cu directoarea.

Directa': - La spitalul Universitar, dar nu poti pleca acum.

   Deja o luasem la sanatoasa, nimeni si nimic nu ma putea oprii sa-mi vad iubita. Mama era in curtea scolii, nu stiu de ce, nu m-am oprit am trecut pe langa ea. Familia Robinson era in spatele meu, incercau sa tina pasul cu mine, dar nu reuseau. Am trecut pe rosu era sa ma calce o masina, nu pot gandii rational, trebuie sa ajung sa o vad pe Raven, nu poate fi moarta. Am ajuns in fata spitalului. Ajung la receptie, unde nu era nimeni, parca ar fi fost bantuit spitalul.

Clara: - Ma scuzati? Este cineva? O asistenta vine in fuga, avea uniforma plina de sange.

Asistenta: - Da? Cu ce va pot ajuta? Ajunsese si familia Robinson impreuna cu directoarea si, wtf dude, mama?!? Ma rog.

Clara: - Vreau sa stiu in ce salom se afla Raven Robinson.

Asistenta: - Nu o puteti vedea acum, este in mijlocul unei operatii, dar puteti astepta pe loc, nu stim daca isi va revenii. Oricum parea foarte trista dupa ce a vorbit cu mama ei la telefon inainte sa intre in stop cardiac. Acum, va rog sa ma scuzati, ma cheama datoria.

   Normal ca nu ma dau batuta si o urmaresc pe asistenta pana la un salon unde roiau doctorii, nu puteam vedea nimic de ei. Am incercat sa inaintez pana am vazut-o pe Raven, era intinsa pe pat, nu respira, nu avea puls. Langa pat era un baiat pe care nu-l cunosteam, o tinea de mana!?!

Clara: - Cine esti tu? Si de ce imi ti iubita de mana???

Doctorul: - Va rog sa iesiti afara, acum. Pana nu chem paza.

Clara: - Vreau sa stiu cine naiba e el si de ce imi tine iubita de mana. Vreau sa stiu, acum. Este a mea. O iubesc.. Mama mea impreuna cu tatal lui Raven, m-au luat pe sus, m-au asezat afara pe o bancuta. Etten?!? Visez nu are cum sa fie Etten aici.

Etten: - Surioara, ce ai patit? Ce se intampla cu tine? Chiar era Etten, am sarit in bratele lui si am inceput sa plang in hohote.

Clara: - Nu vreau sa o pierd si pe ea, o iubesc, intelegi??? Nu mai vreau sa pierd persoane.

Etten: - Draga mea, m-am intors, nu mai plec de aici promit. Nu-mi mainlas surioara singura. Acum haide sa vedem ce putem face pentru prietena ta.

Mama: - Etten??? Sora ta este cu o fata, este strigator la cer. Cum sa o ajuti cu asta, trebuie sa plecam acum. Da-o dracu. Etten ii da un pumn in gura mamei, ok, mama chiar merita cativa pumni in gura :)).

Etten: - Nu vezi, noi niciodata nu am avut dreptul sa vorbim, acum e randul tau sa taci.

   Asteptam pe holul spitalului orice, abia asteptam sa se trezeasca, Etten ma tinea in brate strans. La un momentdat, am adormit in bratele lui, sperand ca voi fi trezita si mi se va spune ca Raven este bine si poate merge acasa cu noi, dar...

Am terminat si acest capitol, multumesc ca ati asteptat. Lectura placuta.