Când luminile se sting

Un nou început

E ora 12 noaptea.. Acum 5 minute m-am trezit în mijlocul unei străzi.. Singurul lucru pe  care îl pot vedea este un par la cam 2 metrii de mine.. Nu ştiu unde sunt sau cum am ajuns aici.. Mi-e frică.. Pot auzii şoapte, paşi , crengi cum sunt călcate....Dintr-o dată.... lumina se stinge...
-----------------------------------------------

Ah, o nouă zi, un nou început..Nu pot să cred că în sfârsit mă mut în propria mea casă.În timp ce îmi imaginam cum va arăta camera mea intervine mama

"Effy, chiar dacă şi împlinit 20 de ani eşti sigură că te descurci?"
"Da mama , am totul sub control"
"Ok, of îmi va fi dor de tine!"
"Şi mie de tine!"

Wow, casa era enormă, era aşa de frumoasă! Nu pot să cred că e a mea!
După ce am terminat de despachetat m-am gândit să explorez puțin cartierul.
Pe drum am întâlnit o grămadă de vecini foarte prietenoși..Ah o să îmi placă acest cartier.
Se făcu ora 21..aşa că mai bine aş merge acasă.
Când am ajuns am constatat că toate becurile erau sparte..ciudat..îmi amintesc că nu erau..mă rog cumpăr mâine altele.
E târziu aşa că ar trebui să mă culc.
În timp ce încercam să adorm am auzit niste paşi.
Mă rog..cred că e doar imaginatia mea...