^Perspectiva Lunei^
Raman fixata pe privirea lui. Se vede ca e sincer...El chiar ma iubeste! Si eu.... Il iubesc din toata iunima! Si-a cerut scuze cum nimeni nu a mai facut. Doamne! Nu ar trebui sa-l iert dar ceva imi zice ca nu pot fi chiar asa de dura. In momentul asta se da o batalie intre mintea si inima mea. Imi aduc aminte de vorba Ninei: Urmeaza-ti inima! Ar trebui sa-o ascult. Sa fac ce simt? Pentru ca: Da. Il iubesc din tot sufletul!
L: Te iert! --ii spun zambind--
M: Serios? --intreaba mirat incepand sa i se formeze un zambet--
L: Imh! Si eu Te iubesc, Matteo!
M: Nu-mi vine sa cred! Te iubesc, mult de tot! --ma ia strans in brate, zambind--
Imi da drumul si se apropie de mine...
^Perspectiva lui Matteo^
Raman uitandu-ma la ea, asteptand un raspuns. Am niste emotii! Trebuie sa ma pregatesc pentru un refuz...
L: Te iert! --imi intrerupe gandurile, zambind--
M: Serios? --spun mirat, incepand sa realizez ce tocmai se intampla--
L: Imh! Si eu Te iubesc, Matteo! --cand a zis-o simteam ca ma tropesc--
M: Nu-mi vine sa cred! Te iubesc mult de tot! --o iau in brate de fericire--
Ii dau drumul si ma apropii de ea...
^Perspectiva Lunei^
Se apropie de mine si cand sa ni se uneasca buzele aud o persoana cum ma striga:
A(Ambar): Luna! Am ajuns si noi!--spune pe un ton vesel--
Matteo se indeparteaza de mine oarecum trist stiind ca nu vrea sa ma supere dar eu ma apropii de el si ii zic:
L: Nu si de data asta!
In urmatoarele clipe il sarut si acesta imi raspunde. Sarutul se transforma in unul pasional, Matteo tragnadu-ma mai aproape de el si punandu-si mainile pe talia mea. Eu ii pun mainile dupa gat. Suntem fortati de Univers sa ne despartim din cauza lipsei de oxigen. De ce Universule? Era asa dulce si placut!
^Perspectiva lui Matteo^
Ma apropii de ea dar deodata o aud pe Ambar spunand vesela:
A: Luna! Am ajuns si noi!
Ma indepartez de ea fiindca nu vreau sa o deranjez sau supar dar ea se apropie, dupa cateva secunde, de mine soptindu-mi:
L: Nu si de data asta!
Si ma saruta! Cel mai dulce sarut. Mi-era dor de buzele ei calde si dulci. Ma simt ca in al noualea cer. O trag mai aproape de mine si imi pun mainile pe talia ei. Ea isi aseaza delicat mainile in jurul gatului meu. Pana la urma trebuie sa ne separam din cauza lipsei de oxigen.
^Perspectiva Lunei^
L: Te iubesc, baiat fraga! --ma uit vrajita in ochii lui--
M: Si eu, fata delivery! Nu sti cat!--ma ia in brate--
A: Măi, măi, măi...Ce avem noi aici?!
N: Bine zis, Ambar! --se uita mirata la noi--
L: --ma inrosesc-- Unde e Sol? --intreb speriata cand observ ca Nina nu o mai avea in brate--
A: Cine e Sol? --intreaba nedumerita--
G: TACI! Te roooog! Nu. Mai. Plangeee...!--il aud plamgandu-se--
N: Ea e. --arata Nina inspre Sol si Gaston, razand--
G: LUNA!!! --alearga intr-un sunet inspre mine-- Ia-o!
O iau in brate si tace imediat. Toti incep sa radem in timp ce eu o leganam.
S(Simon): Se pare ca stie cine e mama ei! --cu toti radem si mai tare la afirmatia lui--
Matteo se apropie de mine si ma strange in brate pe la spate. Cand intorc capul imi da un sarut scurt pe buze. Tot momentul este intrerupt de nimeni alta decat: Nina.
N: Aveti sa ne spuneti ceva?--se uita cu o fata perversa--
A: Da, chiar?! --ii imita fata Ninei--
M: Pai, Sol trebuia sa aiba parintii impacati, nu? --raspunde Matteo in locul meu--
N&A&S&G: FELICITAAAARI!!!!! --tipa toti in cor--
L&M: Multumim! --ne uitam unul in ochii celuilalt se ne zambim--
Matteo ma mai saruta o data.
^peste 5 ani --^
Buna! Sunt Luna! Aceasta este familia mea: Sol Maria, fata mea si Matteo, iubitul meu. Nina si Ambar, surorile si cele mai bune prietene ale mele. Simon si Gaston, fratii mei si cei mai bubi prieteni ai lui Matteo. Acestea sunt cele mai importante persoane din viata mea! Viata mea e fericita acum. Sa speram ca asa va fi pana la sfarsit....
___________________________________________
Buna tuturor! Am ajuns si la sfarsit....sper ca va placut cartea mea!!😘😘😘😁😁😁
P.S.:Imi pare rau ca am pus asa tarziu dar am avut o problema si mi s-a sters toot epilogul...sorry
