Un joc pentru o viata

Capitolul 2

Zgomotul lasat de pantofii cu toc rasuna in toata sala.Din partea dreapta,venea cu pasi mici pana in mijlocul scenei.Purta o rochie scurta ,pana la genunchi,potrivita pentru vara ,de un albastru deschis care in lumina calda a soarelui parea un albastru pastel.Cu ajutorul celor doua ferestre din camera,am putut observa reflectia micilor diamante de pe bretele,a cerceilor si a colierului,ambele in forma de stea.Parul ei blond era prins intr-un coc,iar la baza acestuia erau mici stelute argintii.Restul părului era lasat pe spate.
Forma capului era ovala, alungita putin la barbie.Avea gatul lung si umerii lati dar în același timp firavi.Talia era îngustă,iar formele ii erau puse in evidență de o bucată de material care atârna usor pe șolduri.Isi tinea mâinile inerente pe langa corp, spatele drept iar barbia sus.
Oare ce a făcut această femeie incat sa își sape propia groapa?Jenae ii doreste moartea mai mult ca orice,dar nu mi-a spus si motivul. Probabil un sclav ar trebui sa taca si sa se supuna,dar aici este diferit. Quanah este un univers paralel al lumii de afară. Nimeni de acolo nu stie de el,dar există.
Societatea lumii de afară are anumite reguli,daca nu le respecți ești exclus.Iar lista continua si nu se sfârșește. Quanahul,condus de o monarhie absolutista, își deschide brațele si ii primeste pe acești oameni diferiți,dar cu un preț.
-Bun venit la a treia editie a jocului "Dhiammi"! Eu sunt regina Isabella,detinatoarea jocului si a cladirii in care are loc.Quanahul este al meu,la fel si locuitorii lui.Vocea ei grava și puternică,care rasuna ca un ecou in urechile mele,era vocea unei adevărate regine.Incerc sa analizez si cuvintele pe care le-a rostit.
Atunci am inteles,noi nu facem parte din locuitorii Quanahului.Noi suntem din lumea de afara,iar prima lege este :"Orice lucru din lumea de afara este interzis.". Se pare ca se aplica si oamenilor.
-Acesta este un joc intre viata si moarte.Aici nu exista lucruri corecte sau gresite.Niciunul dintre voi nu este diferit,toti sunteti egali.Fiecare are aceleasi drepturi.La sfarsitul fiecarei luni,in urma unei trageri la sorti,doi participanti vor fi repartizati intr-o batalie,a carei reguli vor fi,din nou,trase la sorti.Cel care ramane in viata se va putea bucura de petrecerea data in cinstea lui.Asta se va intampla pana cand ramane o singura persoana,care poate alege intre o noua identitate in lumea de afara,sau numele de locuitor al Quanahului.Totul tine de alegerea voastra.

Sa te intorci in acel loc meschin,plin de durere,care te-a adus aici ,ori sa ramai in locul care te-a facut sa omori oameni ,pentru supraviețuire,doar ca sa realizezi ca tu nu mai esti om.Pentru ceilalți 19 participați există aceste doua alegeri,dar pentru mine mai exista o oportunitate

-Exista cluburi pentru oamenii talentați,in care pot intra doar cei ce trec un test, care demonstrează priceperea lor in acel domeniu.Cu ajutorul lor ve-ti putea socializa cu colegii vostri,ori sa gasiti noi modalități de ai elimina.
-Maine,la prima ora,toti participanții se vor aduna aici, pentru înscrieri.
-Ce se întâmplă daca nu avem niciun talent?o voce mica și suavă,precum cantecul unei lire,se auzi din penultimul rand.Intorc privirea ,si la marginea liniei,cu mana stanga ridicată este o fata cu parul lung,împletit într-o coadă.Fiecare fir auriu sclipea in ochii tuturor.Avea trăsături perfecte,chiar daca partea dreapta a feței era acoperită de breton.
Pentru un moment am inceput sa ma simt rușinată de infatisarea mea.Parul meu roșcat ieșea prea mult in evidenta,asa ca încercăm mereu sa îl vopsesc negru pana cand am inteles că nimănui nu ii pasă de parul meu,nici de mine.Chiar si acum vârfurile au rămas negre,iar firele rigide,greu de pieptănat.
Incerc sa imi fac ordine în gânduri si sa ma gandesc la intrebarea pusa,una foarte buna se pare.Insa aici vine si intrebarea mea:"Eu ce talent am?".S-ar putea sa ma aflu in aceeasi groapa cu ea.
-Acesti oameni se vor ocupa de treburile de jos.Veti afla mai multe maine.Acum vreau sa va aud intrebarile.

Un scaun a fost tras,iar o fata era in picioare.Mai putin de un sfert din ochelrii cu rama rosie era acoperita de bretonul parului scurt,negru,cu nuante de albastru inchis.Fata ii era rotunda,iar o nuanta subtila de roz i-a cuprins obrajii.Tinea capul aplecat spre caietul ce il tinea in mana,iar de cealalta atarna un animal de plus ponosit.

-De ce trebuie sa ne omoram intre noi?a ridicat capul iar perechea de ochi cenusii i-a intalnit pe cei albastri ai Isabellei.Linistea s-a asternut in sala pana cand regina si-a pus bratele incrucisate la piept.

-----------------------------------------------------------

Acesta a fost si al doilea capitol,daca v-a placut scrieti "next" ,pentru a lucra la următorul.Imi cer scuze daca sunt unele greseli de scriere.
P.s:nu este la fel ca Jocurile Foamei;;